tag:blogger.com,1999:blog-78225071118623759562024-03-08T12:34:46.913+01:00TeutonWork. Travel. Shoot. Share.Unknownnoreply@blogger.comBlogger218125tag:blogger.com,1999:blog-7822507111862375956.post-78056991284239071852011-05-11T10:04:00.000+02:002011-05-11T10:04:44.179+02:00La capăt de drum<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on"><div style="text-align: justify;"></div><div style="text-align: justify;">Am ajuns şi în punctul ăsta. Mi-e greu s-o fac, dar trebuie. Şi ca orice lucru pe care l-ai făcut destul timp şi de care ai ajuns să te ataşezi, dar trebuie să te opreşti, am un sentiment de regret...</div><div style="text-align: justify;"></div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;">Îmi iau, deci, cu greu, adio de la voi toţi. Cei pe care v-am cunoscut sau nu, cei pe care v-am citit, pentru voi toţi, blogul ăsta se opreşte. Poate pentru totdeauna. Poate doar temporar. Deocamdată nu ştiu. Dar vreau să vă mulţumesc că aţi existat, că mi-aţi împărtăşit din gândurile voastre, că v-aţi făcut timp să le aflaţi pe-ale mele. </div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;">Rămâneţi, deci, cu bine, şi poate ne-om mai întâlni vreodată. Lumea asta e destul de mică...</div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;"><script src="http://ftw.ro/sites/all/modules/drigg_external/js/button-old.js" type="text/javascript">
</script></div></div>Unknownnoreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-7822507111862375956.post-86480010752674889952011-04-13T22:41:00.001+02:002011-04-13T22:43:23.221+02:00La loc comanda<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="http://2.bp.blogspot.com/-FLFCaiCiSNE/TaYKZQTkAGI/AAAAAAAACDc/Vi-ueRxAzYA/s1600/DSC_0921_E_R.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="http://2.bp.blogspot.com/-FLFCaiCiSNE/TaYKZQTkAGI/AAAAAAAACDc/Vi-ueRxAzYA/s320/DSC_0921_E_R.jpg" width="212" /></a></div><div align="JUSTIFY" style="margin-bottom: 0in;">Dup<span lang="ro-RO">ă o lungă și nedorită absență, iată-mă înapoi. De-abia întors din insulă, mă pregătesc de-o altă plecare în Africa, de data asta în nordul ei. Sunt curios cum arată Tunisia după recentele evenimente, și evident că o să vă împărtășesc totul. </span> </div><div align="JUSTIFY" style="margin-bottom: 0in;"><span lang="ro-RO">Până atunci, în ciuda iernii care s-a abătut din nou peste noi, ceva care să vă aducă primăvara, măcar în suflete.</span></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"></div><div align="JUSTIFY" style="margin-bottom: 0in;"><br />
</div><script src="http://ftw.ro/sites/all/modules/drigg_external/js/button-old.js" type="text/javascript">
</script>Unknownnoreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7822507111862375956.post-15072179630494535042011-03-12T00:00:00.003+01:002011-03-14T13:32:18.424+01:00Pe drumuri româneşti II<div lang="ro-RO" style="margin-bottom: 0in; text-align: justify;"><span style="font-style: normal;">Trec peste amănunte nesemnificative, cum ar fi faptul că a trebuit să ne mutăm dintr-un autocar în altu' ca vitele (adică aia de <a href="http://templark.blogspot.com/2011/03/pe-drumuri-romanesti-i.html">veneam de mai departe de Sibiu</a>), fără pauză de masă, fără țigări, și într-o stare de scârbă profundă. Ajung la momentul în care ne apropiem de Nădlac. Cum intrăm în sat, unul din cei trei șoferi ia microfonul și ne anunță că </span><i>dacă aveți prin bagaje țigări netimbrate sau băuturi netimbrate, țuică sau vin de casă, sau țigări d-alea cu timbru de Moldova, or să le găsească, că iau la purecat toate bagajele. Și atunci or să vă amendeze cu 80 euro, și o să stăm cel puțin o oră jumate în vamă, ca să întocmească procesul-verbal. Dacă vă știți cu așa ceva, mai bine dați și voi ceva, scăpați mai repede și gata. </i><span style="font-style: normal;">Fiind la prima trecere de graniță cu autocaru, l-am crezut pe cuvânt. O fi știind el ceva...</span></div><div lang="ro-RO" style="margin-bottom: 0in; text-align: justify;"><span style="font-style: normal;"></span></div><a name='more'></a><br />
<br />
<div lang="ro-RO" style="margin-bottom: 0in; text-align: justify;"><span style="font-style: normal;">Ajungem în vamă. Trecem de partea românească și ne îndreptăm spre vama bozgorilor. Mă cuprinde o fericire nebună când văd în fața noastră alte 6 – da, șase – autocare stând la rând să fie controlate. N-au trecut decât 45 minute până a venit bozgoru' să ne verifice actele. Atât, doar actele. Apoi pauză încă vreo jumate de oră, până ne-a venit într-un final rându' să ne dăm bocceluțele jos din cală. Ne-a încolonat pe două rânduri și a început să ne purice. P-ăștia cu trollere și genți cu fermoare, cu acces ușor, i-a pus să le desfacă, și-au băgat mâinile p-acolo, chestii. </span></div><div lang="ro-RO" style="margin-bottom: 0in; text-align: justify;"><span style="font-style: normal;">Cred că arătam ca un Moș Crăciun ai cărui reni dezertaseră cu sanie cu tot, și mă lăsaseră de izbeliște în vamă, cu toți desagii cu cadouri. Bozgoru' se uita la mine tâmp când mi-am trântit rucsacu' ăl mare pe bancă. I-am deschis capacu' și mă pregăteam să scot din el toate minunile. S-a chiorât el incredul cât am desfăcut chingile, după care aruncă o privire la lucrurile de deasupra, mă întreabă </span><i>Alcol, țigaret? Nem?</i><span style="font-style: normal;"> Îmi face semn să-l închid la loc. Tocmai mă pregăteam să iau celelalte doo desagi de jos să-i arăt ce de cabluri și alte minunății am pe lângă calculator, când îmi face un semn sictirit către autobuz. </span><i>Ei, bravo, vezi, așa se face</i><span style="font-style: normal;">, îmi zic io. Data viitoare neapărat să încerc să trec cu niște făină. </span></div><div lang="ro-RO" style="margin-bottom: 0in; text-align: justify;"><span style="font-style: normal;">În spatele meu, mai erau câțiva. Unu' din ei a avut ghinionu să-l prindă cu țigări netimbrate. Deh, moldovean prost. Câte pule și-a luat ăla de la tot autocaru, mai ales de la șoferi, în ora în plus pe care-am petrecut-o acolo...</span></div><div lang="ro-RO" style="margin-bottom: 0in; text-align: justify;"><span style="font-style: normal;">În fine, plecăm. Moțăială cât cuprinde. La un moment dat, mă trezesc tocmai când intram într-o autogară. </span><i>Brno</i><span style="font-style: normal;">, anunță șoferu. Cu o oră înainte de orar. Adicătălea 4 dimineața. Ce morții ei să faci într-o autogară pustie, duminică dimineața la ora 4? Îți zic io: stai ce stai, apoi cauți un schimb valutar să poți să-ți iei măcar un pachet de țigări. Care, evident, e la cel puțin 15 minute de mers cu cele trei bocceluțe în valoare netă de 34,8 kg. Încă 15 înapoi. O fericire. Deja se făcuse 6, se deschisese sala de așteptare, așa că-mi permit să mai stau și înăuntru, nu numai în frigu' și vântu ăla de-ți îngheța și păru' din cur.</span></div><div lang="ro-RO" style="margin-bottom: 0in; text-align: justify;"><span style="font-style: normal;">Ideea mi-a venit când savuram o țigară, cu gluga pusă pe chelie. </span><i>Bă, oare n-or avea...? N-are bă, cum, e o autogară, ce pizda mă-sii?! Da, mă, știu, da' totuși, oare n-au...? Bă, ești prost cu spume, cu diplomă chiar, nu pricepi că n-are cum?! Hai, fie, încearcă, să te convingi! Da io ți-am zis că ești prost. Rău</i><span style="font-style: normal;">.</span></div><div lang="ro-RO" style="margin-bottom: 0in; text-align: justify;"><span style="font-style: normal;">Las țigara p-un prag, intru, îmi iau obiectu' muncii dinăuntru, și ies cu el să-mi termin țigara și să mă conving. Pornesc laptocu', intru în meniu și... nu mai puțin de-o duzină! Bă, o droaie de rețele wireless! Și câteva erau și nesecurizate. Adicătălea fără parolă. Bă, în autogară, bă! Am zis că nu-i adevărat. Am intrat p-una, mi-a apărut o tâmpenie din aia cu captcha și cu un plan tarifar. N-am crezut că merge să mă conectez. </span></div><div lang="ro-RO" style="margin-bottom: 0in; text-align: justify;"><span style="font-style: normal;">Cât am stat pe Travian, am mai fumat câteva țigări. Încă nu-mi venea să cred. Adică, să fim serioși, chiar îs singuru' căruia i se pare o situație ironic-ilară? Duminică dimineața, într-o autogară de sorginte și arhitectură clar comunistă, care începuse să se umple, io stăteam pe net. Am zis întotdeauna că cehii ăștia-s retarzi în multe privințe, dar tot sunt la ani-lumină de noi...</span></div><div lang="ro-RO" style="margin-bottom: 0in; text-align: justify;"><br />
</div><script src="http://ftw.ro/sites/all/modules/drigg_external/js/button-old.js" type="text/javascript">
</script>Unknownnoreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-7822507111862375956.post-41032112261316665462011-03-11T00:00:00.007+01:002011-03-14T13:32:15.978+01:00Pe drumuri româneşti I<div style="text-align: justify;"></div><div style="text-align: justify;"><em>Distracţia</em> – şi sper ca sarcasmul să fie evident fără a face uz de comentarii suplimentare – a început de fapt înaintea drumului propriu-zis. Mai exact, cu alegerea mijlocului de transport către casă. Şi ca să nu existe discuţii, <em><strong>casă</strong></em> e acolo unde te simţi bine şi de unde n-ai mai vrea să pleci, nicidecum unde ai domiciliul.</div><div style="text-align: justify;"></div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;">Maşină n-aveam, că deh, eram pieton – revenim altă dată asupra subiectului – cu trenul ar fi durat două zile şi m-ar fi costat în jur de 150 euro (adică tot cât aş fi dat pe un drum cu maşina, mai puţin o zi petrecută pe drum), aşa că singura soluţie a rămas autocarul. </div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;">Era joi dimineaţa, şi tocmai vorbisem cu şefu’ şi-l anunţasem că săptămâna următoare ne vedem. <em>Ah, perfect, că şi-aşa aveam nevoie de tine pentru un proiect din Tunisia. Las’ că-ţi zic mai multe când vii aci</em>. Bine c-o rezolvasem (relativ) cu cazarea. Încă mai aşteptam poze şi confirmarea că duminică-s liberi proprietarii, să facem trocu’: bani contra chei. Nu mă plângeam, se putea şi mai rău. Fuga în bucătărie, s-o rezolv acu’ şi cu transportu'.</div><a name='more'></a><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;">Nevasta stătea tacticoasă pe partea ei de masă, cu o ţigare-n mâna care era plasată strategic lângă cana de cafea (încă) aburindă. Nici n-a ridicat ochii din <a href="http://www.travian.ro/">Travian</a> când am intrat. <em>Vezi ce upgrade-uri îmi faci şi mie, că mă pun să mă uit d-un otocar</em>. Mno, sun la unii din Bucureşti care – cică – lucrează cu <a href="http://www.orlan.cz/">Orlan</a>. </div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;"><em>Da, mâine seară (vineri) la ora 8 seara pleacă din Bucureşti, de la Gara de Nord. 80 euro, Bucureşti – Brno. Dar s-ar putea să nu mai găsiţi locuri la îmbarcare. Dacă vreţi, vă puteţi rezerva un loc. Vă duceţi la banca lu’ Ţiriac şi depuneţi 13 euro pe numele firmei noastre, ştiu ei despre ce e vorba, apoi îmi trimiteţi pe mail chitanţa şi cu datele dvs. Şi apoi primiţi toate amănuntele referitoare la plecare. […] Ok, aşteptăm mailul dvs. O zi bună.</em></div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;">Între timp, terminase şi nevasta cu Travianu’, şi-i zic şi ei ce m-a minţit pe mine ăla. <em>Ţeapă pe faţă. Şi dacă nu e ţeapă, e japcă</em>, îmi zice. Japcă, ţeapă, io trebe să ajung acolo, mort-copt. Nu trece un sfert de oră în care încă nu luasem nici o hotărâre, când mă sună iar gigelu’ de Bucarest. <em>Alo, Teutoane, mânca-ţ-aş barba ta, nu te mai stresa, că muiştii ăia de cehi au operat modificări în orar şi pe noi nu ne-a anunţat. Otocaru’ de mâine seară pleacă acu, la 11. Da, coaie, în 18 minute. Ce zici, reuşeşti să-ţi teleportezi matrafeturile în bagaje şi apoi să de dedublezi la Garre du Nord, să vezi dacă mai ai loc în otobuz? Păi vezi, coae, lasă, nu plânge, mai e maşini. Una e chiar marţi seara. Hai, gândeşte-te, plăteşte rezervarea şi dă’ncoa datele tale, să-ţi opresc loc.</em></div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;">Un şut în cur, un pas înainte. Şi-o durere cruntă, da’ românu’ e poet şi frate cu codru’, nu se uită la amănunte d-astea. Deci, ce era de făcut? Ca de obicei (mă rog, asta e o chestie extrem de discutabilă, dar dacă tot suntem la licenţe poetice...), tot nevasta mă scoate din rahat. <em>Ia, bă, şi vorbeşte cu <strong><a href="http://www.eurolines.ro/">Eurolines</a></strong>-u, că văz c-are în grafic şi Cehia</em>. Sun. Aveau cursă chiar sâmbătă. Şi pleca şi din cătunu’ meu, nu trebuia să-mi mai deplasez oasele pân’ la Bucareşt. Îmi dă număru' de la agenţia locală, vorbesc direct cu uomu (uom care, ulterior, am descoperit că-l ştiam de ani buni, da’ să nu ne pierdem în amănunte). Rămâne să trec pe la el, să-mi iau beletu’. În drum spre agenţie, o rezolv şi cu cazarea. Universul întreg se chinuia să-mi dea vânt favorabil din pupa. După o oră şi 63 euro, cu rezervare cu tot, aveam beletu’. Sâmbătă dimineaţa, la 7 jumate, trebuia să fiu în autogară.</div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;">Evident că bagajele le-am terminat sâmbătă dimineaţa, pe la 4. Într-un final, condus de familion până la tacsi – zici că plecam în Afghanistan şi mă vedeau pentru ultima oară – reuşesc să plec. Ajung la locu’ cu pricina ca să-l găsesc îmbâcsit de rumâni. <em>’Ai de pula mea, toţi ăştia pleacă la căpşuni odată?!</em> Mă, deci io cu un rucsac în spate (generos, ar spune unii; io m-aş rezuma la <a href="http://direct.tesco.com/product/images/?R=200-1498">prea mic</a>), cu o bocceluţă de mână şi încă o jantă de laptoc, eram faţă de uamenii ăia ca un subnutrit din Darfur alături d-un luptător de sumo. Şi ca să fie tablou’ complet, m-am aşezat lângă un jamantan în care cre’ că-şi luase uomu vita tăiată, să nu se strice până se întorcea el. În fine. Gălăgie, hăhă-uri, glume de prost-gust, cafele, frig, aburii respiraţiei cu fum de ţigară, oameni care tropăie pe gheaţa bocnă ca să se încălzească, tabloul tipic al unei autogări româneşti într-o dimineaţă de început de martie, orele 7. </div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;">Îl văz şi pe musiu de la agenţie că aştepta, şi intru-n vorbă cu el. Mai vine unu’, depănăm amintiri şi aventuri, şi nici nu simţim cum trece timpu’. Se face fără un 8 făr’un sfert. Otobuzu, nimic. Îl ia ăsta şi-l sună pe şofer. <em>Stai, coaie, c-am făcut un accident, nimic grav, nimeni n-a păţit nimic, doar că trebe să vină miliţia să constate. Ajung repede, că nu-s departe.</em> Timpu’ trecea, noi sporovăiam... La fiecare 15-20 minute, când îl suna, ăla era ba la intrarea în oraş, ba ajunge în 5 minute, ba vede autogara... După ce l-a lăsat pe bietu’ om de la agenţie să fiarbă în suc propriu şi fum de ţigară (de noi, restu’, pasajerii, n-are sens să mai zic...), pe la 9 apare şi mireasa. Grăbit şi plin de vervă, cu un mecrobuz din ăla jerpelit. Aştept să se urce toţi. <em>Bă, vezi c-am vorbit la Vâlcea, nu mai intri, c-au plecat toţi. Îi duci direct la Sibiu, să prindă legătura, da?</em> Închid uşa şi mă uit în mecrobuz: pula locuri. Îl întreb tandru pe musiu chauffeur: <em>În faţă e liber?</em> Se întoarce cu dispreţ pe jumate către mine, cât să mă vază numai cu coada ochiului: <em>Păi nu trebuie să mănânc şi io o pâine, moşu’?</em> </div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;">Cred că vreo doo secunde m-am blocat. Nu mă aşteptam la răspunsu’ lui. Mă aplec peste bancheta aia înaltă, să fiu cu gura mai aproape de el, şi-i zic tare, să fiu sigur că m-aud până în spate: <em>Auzi, moșu', da io une’ stau?! Vrei să conduci în picioare?</em> Beleşte ăla ochii la mine, şi e rându’ lui să se blocheze. Se uită, vede că nu mai e nimic liber, şi-şi ia hainele lăbărţite pe cele două locuri libere de lângă el. Mă urc în faţă şi plecăm. Nici nu ieşim bine din oraş că deja eram cu căştile în urechi, moţăind. Oricum, la cât de rău scârţâia şi duduia vehiculul ăla, mira-m-aş să fi putut adormi cineva. </div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;">Prin apropiere de Sibiu, prinzând un moment când eram treaz, îmi face ăsta semn să-mi scot căştile. <em>Ai dormit bine? </em>mă întreabă<em>. Se putea şi mai bine. De ce? Păi ţi-am zis c’aş mânca şi io o pâine. Una de vreo 50 euro, aşa,</em> şi se întoarce şi-mi face cu ochiu în timp ce-mi arăta dantura. <em>Păi şi ce-mi pasă mie? Cum, te-am luat în faţă, te-am lăsat să dormi, merit şi io 50 euro, nu?</em> Acelaşi zâmbet, aceeaşi dantură. Mi-am pus căştile înapoi şi l-am văzut cum se strâmbă că nu i-am gustat glumiţa plină de umor.</div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;"><a href="http://templark.blogspot.com/2011/03/pe-drumuri-romanesti-ii.html">Episodul următor</a> vă zic cum să treci graniţa fără să se uite vameşu’ în bagaj.</div>Unknownnoreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-7822507111862375956.post-42490428566345598842011-03-10T10:44:00.000+01:002011-03-10T10:44:53.304+01:00Unveiled<div style="text-align: justify;"></div><div style="text-align: justify;">După o prea lungă absenţă, uite-mă că m-am întors. Şi la muncă, şi pe blog. M-am întors ca să plec iar. Tunisia, deocamdată. Se prefigurează şi-o Kenye mai încolo, da’ să trăim până atunci. Deocamdată încerc să-mi pun niţel ordine în gânduri şi să mă mobilizez să mai pun şi ceva pe hârtie. Totuşi, ca orice lucru pe care nu-l mai faci o vreme îndelungată – da, cele două luni jumate petrecute în ţară au fost un timp <em>infernal</em> de lung – mă rog să fiu întâmpinat cu indulgenţă şi să-mi fie iertat începutul greoi.</div><div style="text-align: justify;"></div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;">Să ne citim sănătoşi.</div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;"><script src="http://ftw.ro/sites/all/modules/drigg_external/js/button-old.js" type="text/javascript">
</script></div>Unknownnoreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-7822507111862375956.post-74700652530772283772011-01-20T15:44:00.000+01:002011-01-20T15:44:36.574+01:00E de bine<div align="JUSTIFY" style="margin-bottom: 0in;">M-am trezit <span lang="ro-RO">într-o chestie vâscoasă și abjectă, care părea vie. Nu știam ce e, dar îmi crea un sentiment profund de dezgust. Era o variantă scabroasă a celebrelor nisipuri mișcătoare, și la fel ca și ele, cu cât încercam mai mult să ies din ea, cu atât mă înconjura și mă trăgea mai înăuntrul ei. Am încercat să mă eliberez din strânsoarea moale și rece până am ajuns în ea până la gât. Atunci m-am oprit speriat și, cu o panică crescândă, odată cu ultimele speranțe, am căutat soluții. Ceva nou, tot ce încercasem mă băgase mai mult în haznaua pseudo-lichidă. Cât timp nu m-am mișcat, am fost purtat încoace și încolo de niște curenți invizibili, dar fără să mă afund mai mult. Pur și simplu am stat nemișcat, pradă acelei mări din ceva indefinit. În jurul meu auzeam prin întunericul dens – dincolo de care se vedea doar negru – sunete pe care nu le puteam localiza, și simțeam mișcare. În masa aia respingătoare, în aer, în mine, era un vacarm de lucruri care mi se păreau cunoscute, dar în același timp, străine.</span></div><div align="JUSTIFY" style="margin-bottom: 0in;"><span lang="ro-RO"></span></div><a name='more'></a><br />
<br />
<div align="JUSTIFY" style="margin-bottom: 0in;"><span lang="ro-RO">Deodată, undeva în spatele meu, am simțit – nu știu cum, dar am simțit – că se întâmplă ceva. Am încercat să mă întorc. Asta m-a făcut să mă afund mai mult, iar vârful bărbii acum îmi atingea suprafața scârboasă. Într-un final, am reușit să ajung să văd cu colțul privirii zona cu pricina. Într-un punct indefinit, negreala de deasupra a început să-și schimbe culoarea, iar după un timp a devenit luminoasă. Nu știam ce e, dar simțeam că e de bine, că mă poate ajuta să ies. Încet, spațiul a căpătat formă, textură și intenție. Din zona respectivă, s-a ivit un capăt de sfoară – mă rog, știam că e o sfoară, practic era tot o formă indefinită de ceva. Pe măsură ce se transforma, se îndrepta către mine, iar eu stăteam nemișcat în continuare, așteptând momentul în care urma să încerc să mă agăț de ea. Aia era soluția mea de ieșire, să mă agăț de ea, și să scap.</span></div><div align="JUSTIFY" style="margin-bottom: 0in;"><span lang="ro-RO">După o eternitate, masa a ajuns suficient de aproape de mine, încât s-o apuc. Cu mari eforturi, și cu o încetineală plictisitoare și pentru un melc, am reușit să scot o mână și să apuc speranța. În clipa următoare, cu o materie moale strânsă bine în pumn, am început să mă mișc. <i>Ieșeam</i>! Eram salvat. Pe mine șiroiau în jos picături amorfe din chestia din care tocmai ieșisem, dar nu-mi păsa, urma să scap. </span> </div><div align="JUSTIFY" style="margin-bottom: 0in;"><span lang="ro-RO">Am fost tras afară până la brâu. Dintr-o dată, sensul de mișcare s-a inversat. Acum eram împins la loc. Am încercat să-i dau drumul, să nu pierd mica mea victorie, dar o voință mai presus de-a mea mă făcea să nu pot să mă desprind. Salvarea mea urma să-mi fie mormântul. Fără să aud, fără să văd, știam că sunt privit de mii de ochi, și mii de guri se strâmbau hidoase într-un rânjet diabolic. Îmi trăiam drama cu încetinitorul, spectator la propria-mi pieire. Și nu puteam face nimic s-o împiedic.</span></div><div align="JUSTIFY" style="margin-bottom: 0in;"><span lang="ro-RO">Pe măsură ce eram împins înapoi în mișcarea haotică din care tocmai scăpasem – fusesem <i>ajutat </i>să scap – lumina se întuneca, iar materia din mâna mea începea să se disipeze. Până am ajuns iar cu firele bărbii în vâscozitatea grețoasă, nu mai era nici o lumină, în mâna mea nu era decât negru, iar undeva, departe – dar aproape – râsetele începeau să se estompeze. </span> </div><div align="JUSTIFY" style="margin-bottom: 0in;"><span lang="ro-RO">Am rămas în continuare imobil, pradă <i>ei </i>și gândurilor mele. Nu știu cât am stat așa, poate o oră, poate o eternitate. Poate n-am stat deloc. E greu să-ți dai seama, când nu există timp. Trăiești într-un prezent continuu.</span></div><div align="JUSTIFY" style="margin-bottom: 0in;"><span lang="ro-RO">Apoi iar am simțit că urmează să se întâmple ceva. S-a nimerit să fie chiar deasupra mea. Cu privirea în sus, plină de speranță, am așteptat iar. Din nou, din negru s-a ivit încet o mână. Una fermă și musculoasă, de bărbat. Era acoperită de o cămașă albă cu niște dungi filigranate mov, care lăsa să se vadă doar încheietura puternică, străjuită de-un Omega TimeMaster. Pe măsură ce se materializa, palma întinsă se îndrepta spre mine, oferindu-mi-se.</span></div><div align="JUSTIFY" style="margin-bottom: 0in;"><span lang="ro-RO">Acum trebuia să ies. Știam, <i>ăsta </i>era ajutorul de care aveam nevoie. Din nou, mâna a ajuns aproape, iar eu m-am întins și-am prins-o. Am simțit cum pe sub țesătura fină, mușchii și tendoanele intră în acțiune, iar eu am început să ies. Când am reușit să-mi eliberez din strânsoarea vâscoasă și cealaltă mână, m-am apucat cu ea de încheietură. Încet dar sigur, și cu mari eforturi din partea prietenului meu nevăzut, ieșeam. Centimetru după centimetru, părăseam locul ăla dezgustător. </span> </div><div align="JUSTIFY" style="margin-bottom: 0in;"><span lang="ro-RO">Am ieșit cu pieptul, apoi cu burta, apoi cu coapsele. Mai aveam puțin și ieșeam de tot. Eram extaziat, o senzație greu de descris. Apoi, dintr-o dată, mișcarea s-a inversat. Din nou. Mâna care începuse să mă scoată, acum mă împinea la loc. Ochii care până atunci i-am simțit ațintiți asupra mea din întuneric, acum erau acompaniați de aceleași rânjete drăcești. Știam că simt o mare satisfacție privindu-mă și bucurându-se de iminenta mea pieire. Bine-nțeles, nu puteam să mă eliberez. Priveam și simțeam, incapabil de vreun sunet, cum mă afund. Iar.</span></div><div align="JUSTIFY" style="margin-bottom: 0in;"><span lang="ro-RO">Când am ajuns iar în vâscozitate până la gât, am reușit să mă eliberez din strânsoarea mâinii. Credeam că urmează s-o iau iarăși de la capăt. O nouă speranță, o nouă deziluzie. Doar că de data asta, palma s-a întins deasupra mea, și s-a îndreptat implacabilă spre creștet. Nu voiam să cred, nici să accept, dar știam că urmează să mă afunde de tot. Ciudat, dar nu păream prea afectat. Am acceptat situația ca pe ceva de la sine înțeles.</span></div><div align="JUSTIFY" style="margin-bottom: 0in;"><span lang="ro-RO">Când m-a atins și am simțit apăsarea, nu mai aveam nici un gând. Eram doar un spectator al propriei mele drame. Așteptam să se întâmple inevitabilul. </span> </div><div align="JUSTIFY" style="margin-bottom: 0in;"><span lang="ro-RO">Și s-a întâmplat. Am fost împins de palma cu degetele strânse pe scalp până m-am scufundat cu totul. Era o chestiune de moment până urma să vină sfârșitul. Nu-mi era frică, nu simțeam nimic, doar îl așteptam. Nu se putea termina altfel. </span> </div><div align="JUSTIFY" style="margin-bottom: 0in;"><span lang="ro-RO">M-am trezit jumătate speriat, jumătate calm. Fusese doar un vis.</span></div><div align="JUSTIFY" style="margin-bottom: 0in;"><span lang="ro-RO">În jurul meu, masa vâscoasă și dezgustătoare a început să se miște ușor.</span></div><div align="JUSTIFY" style="margin-bottom: 0in;"><br />
</div><div align="JUSTIFY" style="margin-bottom: 0in;"><span lang="ro-RO"><i>Welcome to my living nightmare.</i></span></div><script src="http://ftw.ro/sites/all/modules/drigg_external/js/button-old.js" type="text/javascript">
</script>Unknownnoreply@blogger.com13tag:blogger.com,1999:blog-7822507111862375956.post-28090017252887999132011-01-12T02:27:00.000+01:002011-01-12T02:27:13.776+01:00Astea-s vechi, dom'le!<div align="JUSTIFY" lang="ro-RO" style="margin-bottom: 0in;">Stau cu ultima țigară din pachet în colțul gurii, și mă împart între plăcerea ei și slovele pe care încerc să le aștern într-o formă de înțeles. Când ceasul mi-a arătat ora 3 dimineața, pradă unei insomnii acute, am decis că e timpul să vă împărtășesc o idee care nu-mi dă pace deloc în ultima perioadă. Sunt curios ce părere aveți și voi.</div><div align="JUSTIFY" lang="ro-RO" style="margin-bottom: 0in;"></div><a name='more'></a><br />
<br />
<div align="JUSTIFY" lang="ro-RO" style="margin-bottom: 0in;">Personal, cred că în timpurile noastre, și mai ales în <i>societatea</i> <i>noastră</i>, vechile virtuți nu-s nimic mai mult decât niște arhaisme romantice, care nu-și găsesc un corespondent real în viața cotidiană. Mă refer la noțiuni de genul <i>onoare, datorie, cinste</i>, și altele din aceeași tagmă. Hai, căutați, sunt sigur că puteți completa lista. Mi se pare că jungla asta de tip <i><b>survival of the fittest</b></i> a distrus niște valori de care, mie unul, îmi pare rău. Și când mai vezi pe câte unul care încearcă să le respecte și să-și croiască viața după ele, e catalogat ca prost și inadaptat în secunda următoare.</div><div align="JUSTIFY" lang="ro-RO" style="margin-bottom: 0in;">De ce vă zic lucrurile astea? Din curiozitate, desigur, ca să vă aflu părerea. Pe de o parte. Pe de alta, mai e ceva. Poate încerc să vă pregătesc să ascultați o poveste. Unii veți râde. Unii nu veți crede. Unii veți fi compătimitori, alții veți acuza. De un lucru sunt sigur: nu veți rămâne indiferenți. Dacă și când vom începe povestea, rămâne de văzut.</div><div align="JUSTIFY" lang="ro-RO" style="margin-bottom: 0in;">Mi-am terminat țigarea. Mă duc să-mi înfrunt monștrii pe întuneric. Ne citim.</div><script src="http://ftw.ro/sites/all/modules/drigg_external/js/button-old.js" type="text/javascript">
</script>Unknownnoreply@blogger.com7tag:blogger.com,1999:blog-7822507111862375956.post-47006816778900532102011-01-08T18:04:00.000+01:002011-01-08T18:04:13.704+01:00Treburi românești<div lang="ro-RO" style="margin-bottom: 0in; text-align: justify;">Nazar. Restaurant turcesc. Vine ospătărița cu meniurile.</div><div lang="ro-RO" style="margin-bottom: 0in; text-align: justify;"><br />
</div><div lang="ro-RO" style="margin-bottom: 0in; text-align: justify;"> - Bună seara. Ce doriți să beți?</div><div lang="ro-RO" style="margin-bottom: 0in; text-align: justify;"> - Mda. Cafea turcească.</div><div lang="ro-RO" style="margin-bottom: 0in; text-align: justify;"> - Păi, nu avem.</div><div lang="ro-RO" style="margin-bottom: 0in; text-align: justify;"> - ...?! WTF, mă scuzați, voiam să intrăm la un restaurant turcesc...</div><div lang="ro-RO" style="margin-bottom: 0in; text-align: justify;"> - Păi da, e restaurant turcesc, dar nu avem cafea turcească. Dar vă putem oferi un espresso.</div><div lang="ro-RO" style="margin-bottom: 0in; text-align: justify;"> - ... mda, bine.</div><div lang="ro-RO" style="margin-bottom: 0in; text-align: justify;"><br />
</div><div lang="ro-RO" style="margin-bottom: 0in; text-align: justify;">În fine, vine mâncarea – măcar aia era bună, cu tentă turcească, și cu carne de miel. Hai să vedem desertul. Evident, baklawa. Făcută de ei, acolo. Și care era execrabilă, mai ales pentru niște turci.</div><div lang="ro-RO" style="margin-bottom: 0in; text-align: justify;">... mai trebuie să menționez că bucătarul e turc...?</div><div lang="ro-RO" style="margin-bottom: 0in; text-align: justify;">Dar deh, când ești la Roma(nia)...</div><script src="http://ftw.ro/sites/all/modules/drigg_external/js/button-old.js" type="text/javascript">
</script>Unknownnoreply@blogger.com9tag:blogger.com,1999:blog-7822507111862375956.post-58601587899489023962011-01-06T10:20:00.003+01:002011-01-08T19:29:08.598+01:00A crash course on London<div lang="ro-RO" style="margin-bottom: 0in; text-align: justify;"><span style="font-family: 'Times New Roman', serif;">Deci, să revenim. Rămăsesem la <a href="http://templark.blogspot.com/2010/11/welcome-to-fuckin-england.html">experiența britanică</a>. Din păcate,viața din apropierea metropolei nu m-a extaziat, aș fi preferan oricând o plimbare prin countryside, dar poate cu altă ocazie o să am și oportunitatea asta.</span></div><div lang="ro-RO" style="margin-bottom: 0in; text-align: justify;"><span style="font-family: 'Times New Roman', serif;">Ce e de făcut când vrei să vezi Londra într-o singură zi? Simplu, un crash-course. Adică alergi ca bezmeticu</span><span style="font-family: 'Times New Roman', serif;"><span lang="en-US">'</span></span><span style="font-family: 'Times New Roman', serif;"> de la Big-Ben la Picadilly Circus, la Tower of London și London Bridge, vezi în treacăt Westminster Abbey și Trafalgar Square, Buckingham Palace și James Park, și mai arunci un ochi și prin Soho. Nu e chiar genul meu preferat de turism, dar nah, am bifat-o și p-asta. </span> </div><div lang="ro-RO" style="margin-bottom: 0in; text-align: justify;"><span style="font-family: 'Times New Roman', serif;">Normal c-am ratat multe, dar câte poți vedea într-osingură zi? Next time...</span></div><div lang="ro-RO" style="margin-bottom: 0in; text-align: justify;"><span style="font-family: 'Times New Roman', serif;"></span><br />
<a name='more'></a><span style="font-family: 'Times New Roman', serif;"><br />
</span></div><div lang="ro-RO" style="margin-bottom: 0in; text-align: justify;"><span class="Apple-style-span" style="font-family: 'Times New Roman', serif;"><br />
</span></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="http://3.bp.blogspot.com/_JP4axfZOKtM/TSWIVpw0sUI/AAAAAAAABx8/sXA6PtcyLwA/s1600/big+ben.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"></a><a href="http://4.bp.blogspot.com/_JP4axfZOKtM/TSWIZAJy_QI/AAAAAAAAByE/_e2XGtnD-yE/s1600/london+bridge.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; display: inline !important; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="68" src="http://4.bp.blogspot.com/_JP4axfZOKtM/TSWIZAJy_QI/AAAAAAAAByE/_e2XGtnD-yE/s320/london+bridge.jpg" width="320" /></a><img border="0" height="320" src="http://3.bp.blogspot.com/_JP4axfZOKtM/TSWIVpw0sUI/AAAAAAAABx8/sXA6PtcyLwA/s320/big+ben.jpg" width="211" /><span class="Apple-style-span" style="-webkit-text-decorations-in-effect: none; color: black;"></span></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><br />
</div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><br />
</div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="http://2.bp.blogspot.com/_JP4axfZOKtM/TSWIX0M51fI/AAAAAAAAByA/11AmDdNHniE/s1600/james+park.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"></a><a href="http://1.bp.blogspot.com/_JP4axfZOKtM/TSWIaFk3c9I/AAAAAAAAByI/1_OY6dUnuh4/s1600/national+galleries%252C+london.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; display: inline !important; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="156" src="http://1.bp.blogspot.com/_JP4axfZOKtM/TSWIaFk3c9I/AAAAAAAAByI/1_OY6dUnuh4/s320/national+galleries%252C+london.jpg" width="320" /></a><img border="0" height="209" src="http://2.bp.blogspot.com/_JP4axfZOKtM/TSWIX0M51fI/AAAAAAAAByA/11AmDdNHniE/s320/james+park.jpg" width="320" /><span class="Apple-style-span" style="-webkit-text-decorations-in-effect: none; color: black;"></span></div>Unknownnoreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-7822507111862375956.post-5740459421553316412011-01-05T11:10:00.000+01:002011-01-05T11:10:16.634+01:00Welcome home/Sanitarium<div align="JUSTIFY" lang="ro-RO" style="margin-bottom: 0in;">A trecut mult timp de când n-am mai scris. Poate prea mult. Sau poate a fost o pauză meritată, deși nedorită. N-aș putea spune cu exactitate. Ce pot spune, însă, e că exercițiul scrisului îmi lipsește. La fel cum duc dorul senzației gripului camerei în mână, cu degetul gata să declanșeze.</div><div align="JUSTIFY" lang="ro-RO" style="margin-bottom: 0in;">Un nou început, m-aș hazarda a zice.</div><div align="JUSTIFY" lang="ro-RO" style="margin-bottom: 0in;">Un început, la fel de mult ca o pseudo-continuare dintr-un trecut indefinit. </div><div align="JUSTIFY" lang="ro-RO" style="margin-bottom: 0in;">Nu știu dacă mâine, nu știu dacă săptămâna asta, nu știu exact când, dar știu că vom relua, împreună, să punem piesele puzzle-ului la loc. Exact de unde-am rămas. Și amalgamat, vom încerca, tot împreună, să descoperim unde vin plasate noile piese. </div><div align="JUSTIFY" lang="ro-RO" style="margin-bottom: 0in;">Să ne citim sănătoși.</div><script src="http://ftw.ro/sites/all/modules/drigg_external/js/button-old.js" type="text/javascript">
</script>Unknownnoreply@blogger.com7tag:blogger.com,1999:blog-7822507111862375956.post-81701500605195698982010-11-22T23:45:00.000+01:002010-11-22T23:45:03.951+01:00Despre net, aeroporturi, și alte alea<div align="JUSTIFY" lang="ro-RO" style="margin-bottom: 0in;">N-am să pot înțelege niciodată de ce pula mea nu există net gratuit în aeroporturi. Cel puțin, nu în toate. Culmea, în Anglia pulii mele, unde totu e scump ca dracu, în London City Airport, singuru pe care l-am testat deocamdată, există wifi gratuit, iar în Zurich-u tot al pulii mele, unde, vorba aia, vorbim de țara tuturor minunilor, the swiss dream, netu e cu bani. În Praga, pe Ruzyne, e net moca. Îs curios care e situația pe Heathrow.<br />
<br />
<a name='more'></a></div><div align="JUSTIFY" lang="ro-RO" style="margin-bottom: 0in;">Și nu, în Elveția nu e scump. Doar 5 franci pe 24 ore. Și nu, nu poți cumpăra mai puțin. Și nu, în Otopeni n-am încercat.</div><div align="JUSTIFY" lang="ro-RO" style="margin-bottom: 0in;">Nu încă.</div><div align="JUSTIFY" lang="ro-RO" style="margin-bottom: 0in;">Nici în Addis Ababa n-am încercat.</div><div align="JUSTIFY" lang="ro-RO" style="margin-bottom: 0in;"><br />
</div><div align="JUSTIFY" lang="ro-RO" style="margin-bottom: 0in;">Asta ca să nu încep cu fumatul în Anglia. E tabu, tată, nu așa. În toate aeropoartele vezi semne cu fumatu interzis. D-aia când mergi pe stradă, îi vezi pe toți fumând ca șobolanii. Pula mea, să călătorești sau să te bucuri în Anglia a devenit o corvoadă...</div><div align="JUSTIFY" lang="ro-RO" style="margin-bottom: 0in;"><br />
</div><div align="JUSTIFY" lang="ro-RO" style="margin-bottom: 0in;">LE: despre ce pot discuta două moldovence în smoking lounge în Zurich Airport? Vă zîc io: despre cum se cacă la veceul din fundu curții, și despre câte vodcă beau la baru din sat. Și evident, care e mai bună. Vodca nu ele. Ele-s expirate.</div><script src="http://ftw.ro/sites/all/modules/drigg_external/js/button-old.js" type="text/javascript">
</script>Unknownnoreply@blogger.com4tag:blogger.com,1999:blog-7822507111862375956.post-72885198870105725092010-11-19T22:41:00.001+01:002010-11-19T22:44:24.449+01:00Welcome to the fuckin England<div lang="ro-RO" style="margin-bottom: 0in; text-align: justify;">Deci, Anglia, prima impresie. De căcat, adică. Mariottu pulii mele îmi cere să le plătesc în avans pe perioada rezervată, că așa are ei regulile. Ca să fie treaba și mai bună, cardu nu-mi merge. Ergo, stau în lobby și-aștept să vină musiu colegu, poate el e mai calm.</div><div lang="ro-RO" style="margin-bottom: 0in; text-align: justify;"><br />
<a name='more'></a><br />
</div><div lang="ro-RO" style="margin-bottom: 0in; text-align: justify;">Internet? Da, clar. Moca? Pula. McDonaldz, KFC, Pizza Hut, Burger King și oricine mai vreți voi, n-are deloc net. Vorba aia, cine vrea, să-și bage acas. Starbucksu are net, da contra cost. Și nu e deloc ieftin. Iar mușteriii mei de la Mariottu pulii mele, îl dau cu minim 6 lire ora. Pe calculatoru' lor, evident. Au și în cameră, normal, dar wired. Care cică-ți cere cardu de credit ca să-l accesezi. A încercat colegu. N-a reușit să ajungă la partea unde-i cere cardu. Așa că a sunat la relațiile cu clienții, la numărul afișat pe modem. O nimica toată, 3 lire minutu.</div><div lang="ro-RO" style="margin-bottom: 0in; text-align: justify;">Welcome to fuckin' England.</div><div lang="ro-RO" style="margin-bottom: 0in; text-align: justify;"><br />
</div><div lang="ro-RO" style="margin-bottom: 0in; text-align: justify;">LE: până la urmă, am reușit să găsesc un bar/restaurant/sală de jocuri cu net gratuit. Relativ aproape de hotel, la doar juma de kilometru. Și da, până la urmă am reușit să plătesc și hotelu. O nimica toată, 1000 lire pe 2 săptămâni. Prețuri preferențiale, nu așa, ca pentru clienți de bază. Aproape la jumate față de normal.</div><div lang="ro-RO" style="margin-bottom: 0in; text-align: justify;"><br />
</div><div lang="ro-RO" style="margin-bottom: 0in; text-align: justify;">LE2: baru respectiv, cu net, deja a devenit alegerea mea. Nu preferată, unica. Și-au și bere la draft. Nu e chiar ieftină, că doar vorbim de Anglia, iar 3 lire halba numai ieftină nu e, dar e unul din puținele (deocamdată singuru') care au și net și bere la draft. Dar după câte-am pătimit cu netu, parcă 3 lire și o perioadă între juma de oră și-o oră de net, nu e chiar așa mult...</div><script src="http://ftw.ro/sites/all/modules/drigg_external/js/button-old.js" type="text/javascript">
</script>Unknownnoreply@blogger.com6tag:blogger.com,1999:blog-7822507111862375956.post-7060901071307670872010-11-09T15:51:00.002+01:002010-11-09T15:51:37.540+01:00De daemonis<div style="text-align: justify;">Atunci când proprii tăi demoni te pun la încercare şi te tentează cu prezenţa lor, ce faci? Îi ignori, permiţându-le să se întoarcă şi să te pună din nou la încercare, cu mai mare forţă? Poate câştigi o dată, de două ori, dar până la urmă tot ei ies învingători.</div><div style="text-align: justify;"></div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;">Eu m-am hotărât să-i las să mă cuprindă. În loc să-mi devină duşmani, prefer să fraternizez cu ei. Chiar îmi doresc. E mai bine. Şi dacă ăsta e drumul spre pierzanie, ei bine, o să merg pe el până la capăt.</div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;">Pentru că am un scop nobil. </div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;"><script src="http://ftw.ro/sites/all/modules/drigg_external/js/button-old.js" type="text/javascript">
</script></div>Unknownnoreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-7822507111862375956.post-61628424743997859152010-11-01T08:58:00.000+01:002010-11-01T08:58:31.028+01:00Studiu de caz<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">Hai să facem împreună un mic exercițiu de imaginație, ok? Să zicem că ești un om din ăia care cred în oameni. Unul din ăia care deși și-a luat-o de multe ori peste bot, tot mai crede în semenii lui și în niște motive cât de cât logice pentru care ar decide să facă o faptă sau alta. Asta, în ciuda surprizelor extrem de neplăcute, venite din partea unor oameni pe care i-a considerat apropiați, care, la un moment dat, au făcut niște gesturi mai mult decât urâte. Fără nici un folos, să zicem – cel puțin, fără unul pe care să-l poți înțelege. Oameni cu care sperai, în ciuda interacțiunilor mai mult sau mai puțin plăcute din trecut, să ai o perspectivă dacă nu frumoasă, măcar acceptabilă. Decentă. <o:p></o:p></span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;"></span></div><a name='more'></a><br />
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">Imaginează-ți ceva frumos. Ceva care îți atrage atenția și te apropii să vezi mai bine. Și care-ți place. Numai că, la un moment dat, nu contează dacă atunci pe loc, sau mult mai încolo, acel ceva frumos devine altceva. Ceva de o urâțenie infinită, care vrea să te distrugă, sau să-ți facă rău. N-ai fi șocat? Mai ales că nu e prima oară când o pățești. Și de fiecare dată după ce ți-o iei, îți zici să fii mai atent cu oamenii data viitoare. Nu să nu speri, dar să fii mai precaut. Și iar o faci. Aceeași figură. Și iar îți propui să fii mai atent. Și iar o iei în bot. Ca și cum ai fi penetrat de un imens falus de cal troian. Din nou, și din nou, și din nou. Și de fiecare dată zici că nu te mai apropii, dar curiozitatea învinge mereu. Ca un etern Ouroboros.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;"><br />
</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">Ce faci, atunci? Încerci să-ți implantezi adânc în cap, întâi în mod conștient, sperând ca ulterior să coboare în subconștient, și să prindă și să te modeleze, mai ales în plan emoțional și social, ideea de precauție. Adică, <b><i>si vis pacem, para bellum</i></b>. Dorința ta e aceeași, dar încerci să nu mai lași garda jos așa curând, cel puțin, dacă nu se poate să rămâi pregătit de orice, oricând. Și nu-ți iese, oricât de mult ai încerca să te sugestionezi și să te convingi să te schimbi. Nu-ți iese și pace. Și atunci... ce faci? <o:p></o:p></span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;"><br />
</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO"><i>Ce faci?!</i><o:p></o:p></span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO"><i><br />
</i></span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">Eu cred că nu e decât un singur răspuns diplomat. Răspunsul <i><b>meu</b></i>. Îți faci o colecție de măști, pe care le porți după cum îți dictează instinctul. Poate nu le nimerești mereu pe cele mai potrivite, dar cel puțin încerci să joci după reguli făcute de oameni fără principii solide. Și deși tu ai putea fi oarecum protejat, riscul e mare, totuși: într-un final, ajungi să te identifici cu măștile. Riști să uiți că în spatele lor ești tu, totuși. Ajungi o ființă fără chip, care nu poate să iasă nicăieri decât cu o mască, pe care în<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>prima secundă când vede că e nevoie, o schimbă pe una mai potrivită.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;"><br />
</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">M-ați putea întreba “bine, bine, dar dacă tot pățăști lucrurile astea, de ce nu te răzbuni? Adică trebuie să existe o modalitate prin care să capeți satisfacție pentru ce ți s-a făcut, nu?” Poate că e. Nu, hai să zicem că există, și o știi. Dar atunci ar însemna că de fiecare dată să cauți ocazii de-a te răzbuna, poate chiar înainte de-a avea un motiv real pentru asta. E ca și cum i-ai considera pe toți vinovați încă înainte de-a fi demonstrați astfel. Și nici asta nu e bine. În primul rând pentru tine – riști să pierzi din vedere tot ce e frumos în oameni. Fărâma aia mică, e drept...<o:p></o:p></span></div><script src="http://ftw.ro/sites/all/modules/drigg_external/js/button-old.js" type="text/javascript">
</script>Unknownnoreply@blogger.com11tag:blogger.com,1999:blog-7822507111862375956.post-76769103979853432010-10-27T22:48:00.002+02:002010-10-27T22:48:24.920+02:00Mi s-a luat de proști!<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">Bă, parcă oriunde-aș merge și orice-aș face, numai de proști dau. Mă simt ca și cum aș fi blestemat să trăiesc numai între retarzi, idioți și în general, tâmpiți. Mi s-a luat să dau la tot pasul peste genii care nu numai că habar n-au în ce se bagă și cred că le știu pe toate, dar nici măcar nu-s dispuși să accepte o altă părere. De gândit singuri nici nu poate fi vorba...<o:p></o:p></span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">Deci, în afară de funie, mai are cineva vreo soluție pentru problema mea?<o:p></o:p></span></div><script src="http://ftw.ro/sites/all/modules/drigg_external/js/button-old.js" type="text/javascript">
</script>Unknownnoreply@blogger.com4tag:blogger.com,1999:blog-7822507111862375956.post-15852473261029195472010-10-26T10:33:00.003+02:002010-10-26T10:57:36.258+02:00Despre România, cu drag<div style="text-align: justify;"><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"></div>România. Ţara în care dacă eşti implicat într-un proces juridic şi nu ai ce trebuie ca să câştigi (a se înţelege relaţii sau „dovezi” pentru buzunarele atotîncăpătoare ale judecătorului responsabil de caz), te gândeşti la ce artificii poţi recurge pentru a se face dreptate, oricare ar fi aia. Una neinteresată şi necumpărată, adică.</div><div style="text-align: justify;"></div><a name='more'></a><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;"><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="http://4.bp.blogspot.com/_JP4axfZOKtM/TMaX3GDLVxI/AAAAAAAABxc/M25zb0FNTjA/s1600/Monkey_Judge-741537.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; cssfloat: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="200" nx="true" src="http://4.bp.blogspot.com/_JP4axfZOKtM/TMaX3GDLVxI/AAAAAAAABxc/M25zb0FNTjA/s200/Monkey_Judge-741537.jpg" width="165" /></a></div>Uite-aşa, în loc să te axezi pe probele acuzării, respectiv apărării, în loc să te concentrezi pe o strategie de atac/apărare bine pusă la punct, în loc să te apleci în totalitate asupra procedurii de cod civil în vigoare, descoperi că te interesezi cum să faci încât cazul să ajungă la un judecător onest (da, ştiu că e un pleonasm), sau cel puţin unul care să n-aibă avantaje de ordin material din judecarea cazului tău. Şi te gândeşti cum poţi face să ceri strămutarea cazului într-un loc cât mai depăratat, unde avocaţii şi procurorii să nu cunoască şi influenţeze pe nimeni. </div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;">De ce, mă veţi întreba. De ce toată tevatura asta? Simplu. Pentru că nu poţi avea certitudinea că oricât de solid ar fi cazul tău, vei câştiga. Aici nu câştigi dacă ai dreptate. Aici poţi câştiga doar dacă eşti generos.</div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;">Bun venit în România. Ţara căreia îi descoperi o altă faţă în fiecare zi. Una mai urâtă şi dezgustătoare decât precedenta.</div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;">Bun venit în ţara mea.</div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;"></div>Unknownnoreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7822507111862375956.post-1443676638433376572010-10-25T16:07:00.002+02:002010-10-25T16:12:17.622+02:00Cum se schimbă un paşaport în afara ţării. Românesc.<div style="text-align: justify;"></div><div style="text-align: justify;">De câteva zile mă conversez cu consulul român, în vederea schimbării paşaportului. Săracu’-mi expiră pe 12 decembrie, iar io trebuia să-l am valabil cel puţin încă juma de an pentru o viză de Algeria care se pare că s-a anulat. În fine, asta cu anulatu’ am aflat-o abia azi. Până azi trebuia să-mi schimb paşaportu’. <br />
Bun. Prima oară când vorbesc la consulat, mi se spune că maşina de printat paşapoarte s-a futut şi trebe doftoricită. Asta se întâmpla săptămâna trecută. Cât durează s-o reparaţi? Păi io cred că mâine e gata, mi-a zis domnu’ consul. Nu l-am crezut.</div><div style="text-align: justify;"></div><div style="text-align: justify;"><a name='more'></a></div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;">Ar fi trebuit. A avut dreptate, chiar dacă eu mi-am exprimat neîncrederea în produsele magnificei societăţi româneşti. De data asta a avut dreptate. Dar apoi, sila şi dezamăgirea mi-au revenit. Am fost informat ce acte îmi trebuie pentru schimbatul paşaportului care mi-a fost companion zilnic în ultimii 2 ani jumate, pe unul care să-l schimb după un an, pentru că numai ăsta e în regim de urgenţă, altfel ar fi trebuit să aştept cel puţin 20 zile, pentru că maşina care printează noul tip de paşapoarte e unică în ţară. Deci, lista cu hârtiile necesare schimbării paşaportului:</div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;">-Paşaport vechi,</div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;">-Carte de identitate,</div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;">-Certificat de naştere şi de căsătorie (dacă este cazul),</div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;">-Document de şedere emis de autorităţile locale,</div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;">-Dovada necesităţii procesării acestui tip de paşaport,</div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;">-Taxa de procesare paşaport şi taxa de urgenţă (aproximativ 500RON)</div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;">Noroc că nu mai am nevoie să mai întreprind acest greu demers. Dar eram pregătit să am după mine, tot în original, şi:</div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;">- Primul dinte căzut, plus al 3-lea şi cei doi din ’95</div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;">- Foile matricole</div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;">- Coada tăiată</div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;">- Diplomele de premiu I din clasele I-V</div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;">- Indienii şi cavalerii de plastic, împreună cu maşinuţele supravieţuitoare</div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;">- Prepuţul mumificat</div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;">- Mărunţi pentru accesarea toaletei cu plată din incinta <strike>barului</strike> consulatului, precum şi fise pentru aparate</div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;">- Cererile de deschideri la toate băncile la care am avut conturi vreodată</div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;">- Dosarul de la Securitate </div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;">- Chitanţa de la botez</div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;">- Garanţiile de la adidaşi, telefon, aragaz şi <a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Fleshlight">FleshLight</a>, precum şi chitanţele de la ceasul cu cuc, role, bicicletă, calculator şi câini (împreună cu caietele de vaccinuri, şi ale lor, şi ale mele)</div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;">Dacă am omis ceva, vă permit să mă trageţi de urechi.<script src="http://ftw.ro/sites/all/modules/drigg_external/js/button-old.js" type="text/javascript">
</script> <br />
<br />
LE: Ar fi trebui să-mi atrageţi atenţia să nu-mi uit tocmai certificatul de deces...</div>Unknownnoreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7822507111862375956.post-73563953294943350642010-10-25T15:13:00.002+02:002010-10-25T15:13:09.447+02:00Disclaimer<div style="text-align: justify;">N-am mai scris de mult, ştiu. Dar am avut motive întemeiate. O persoană foarte dragă mie – şi culmea, şi mai dragă de când s-a întâmplat – nu mai e printre noi. A plecat din iadul ăsta numit viaţă. Pentru prima oară în ultimii 40 ani, şi-a permis să se relaxeze.</div><div style="text-align: justify;"></div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;">S-au întâmplat multe. Se vor întâmpla şi mai multe. Iar eu vă voi povesti poveşti nemuritoare despre sistemele din această minunată ţară, în care e posibil să mă întorc în curând.</div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><script src="http://ftw.ro/sites/all/modules/drigg_external/js/button-old.js" type="text/javascript">
</script>Unknownnoreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7822507111862375956.post-59421382602969898442010-09-16T13:15:00.001+02:002010-09-16T13:16:07.799+02:00Genesis / Sniezka aftermath<div style="text-align: justify;">Povestea din <a href="http://templark.blogspot.com/2010/09/sniezka-reloaded.html">ziua precedentă</a> s-a lăsat cu crampe musculare, aşa că duminică n-am mai fost bun de mare lucru. Ce să facem, atunci? Hai să mergem la nişte cascade.</div><div style="text-align: justify;"></div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;">Înarmaţi cu GPS-ul lui Sorin, ne-am ales trei destinaţii, aproape una de alta şi toate de casă. Bine, n-am ajuns decât la una, şi a ieşit cam aşa ceva:</div><a name='more'></a><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="http://3.bp.blogspot.com/_JP4axfZOKtM/TJHg0ZbGOKI/AAAAAAAABvE/JGRYQCQ6WBg/s1600/genesis+II.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; cssfloat: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" qx="true" src="http://3.bp.blogspot.com/_JP4axfZOKtM/TJHg0ZbGOKI/AAAAAAAABvE/JGRYQCQ6WBg/s320/genesis+II.jpg" /></a><a href="http://2.bp.blogspot.com/_JP4axfZOKtM/TJHgxYn9fHI/AAAAAAAABu8/BpW0yWnih7A/s1600/genesis+I.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; cssfloat: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="200" qx="true" src="http://2.bp.blogspot.com/_JP4axfZOKtM/TJHgxYn9fHI/AAAAAAAABu8/BpW0yWnih7A/s200/genesis+I.jpg" width="132" /></a></div><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="http://2.bp.blogspot.com/_JP4axfZOKtM/TJHg7bitb-I/AAAAAAAABvc/pncbduBmBf0/s1600/genesis+V.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; cssfloat: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" qx="true" src="http://2.bp.blogspot.com/_JP4axfZOKtM/TJHg7bitb-I/AAAAAAAABvc/pncbduBmBf0/s320/genesis+V.jpg" /></a><a href="http://1.bp.blogspot.com/_JP4axfZOKtM/TJHg2Iy9HJI/AAAAAAAABvM/zAq_r98eYx8/s1600/genesis+III.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; cssfloat: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="200" qx="true" src="http://1.bp.blogspot.com/_JP4axfZOKtM/TJHg2Iy9HJI/AAAAAAAABvM/zAq_r98eYx8/s200/genesis+III.jpg" width="121" /></a></div><br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="http://1.bp.blogspot.com/_JP4axfZOKtM/TJHg_inXm0I/AAAAAAAABvs/IIsw9rGzILo/s1600/genesis+VII.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; cssfloat: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="200" qx="true" src="http://1.bp.blogspot.com/_JP4axfZOKtM/TJHg_inXm0I/AAAAAAAABvs/IIsw9rGzILo/s200/genesis+VII.jpg" width="133" /></a><a href="http://4.bp.blogspot.com/_JP4axfZOKtM/TJHg4b8fRCI/AAAAAAAABvU/PhfcMBKbcAg/s1600/genesis+IV.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; cssfloat: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="200" qx="true" src="http://4.bp.blogspot.com/_JP4axfZOKtM/TJHg4b8fRCI/AAAAAAAABvU/PhfcMBKbcAg/s200/genesis+IV.jpg" width="133" /></a><a href="http://4.bp.blogspot.com/_JP4axfZOKtM/TJHg91Ld5-I/AAAAAAAABvk/3i_3Q5H5GgQ/s1600/genesis+VI.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="200" qx="true" src="http://4.bp.blogspot.com/_JP4axfZOKtM/TJHg91Ld5-I/AAAAAAAABvk/3i_3Q5H5GgQ/s200/genesis+VI.jpg" width="133" /></a></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><br />
</div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="http://3.bp.blogspot.com/_JP4axfZOKtM/TJHhE6y01sI/AAAAAAAABv8/9nqgCB87l-k/s1600/genesis+IX.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; cssfloat: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="133" qx="true" src="http://3.bp.blogspot.com/_JP4axfZOKtM/TJHhE6y01sI/AAAAAAAABv8/9nqgCB87l-k/s200/genesis+IX.jpg" width="200" /></a><a href="http://2.bp.blogspot.com/_JP4axfZOKtM/TJHhCHD24NI/AAAAAAAABv0/rv5kIp8NKRU/s1600/genesis+VIII.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; cssfloat: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="133" qx="true" src="http://2.bp.blogspot.com/_JP4axfZOKtM/TJHhCHD24NI/AAAAAAAABv0/rv5kIp8NKRU/s200/genesis+VIII.jpg" width="200" /></a></div><br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="http://2.bp.blogspot.com/_JP4axfZOKtM/TJHhJKwSuZI/AAAAAAAABwM/qzTjYGenD78/s1600/genesis+XI.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; cssfloat: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="200" qx="true" src="http://2.bp.blogspot.com/_JP4axfZOKtM/TJHhJKwSuZI/AAAAAAAABwM/qzTjYGenD78/s200/genesis+XI.jpg" width="146" /></a><a href="http://4.bp.blogspot.com/_JP4axfZOKtM/TJHhHMJ8-bI/AAAAAAAABwE/Tchdda-d6zs/s1600/genesis+X.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; cssfloat: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="200" qx="true" src="http://4.bp.blogspot.com/_JP4axfZOKtM/TJHhHMJ8-bI/AAAAAAAABwE/Tchdda-d6zs/s200/genesis+X.jpg" width="141" /></a><a href="http://4.bp.blogspot.com/_JP4axfZOKtM/TJHhLFrIUzI/AAAAAAAABwU/jOeXmERvHQY/s1600/genesis+XII.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="133" qx="true" src="http://4.bp.blogspot.com/_JP4axfZOKtM/TJHhLFrIUzI/AAAAAAAABwU/jOeXmERvHQY/s200/genesis+XII.jpg" width="200" /></a></div><script src="http://ftw.ro/sites/all/modules/drigg_external/js/button-old.js" type="text/javascript">
</script>Unknownnoreply@blogger.com5tag:blogger.com,1999:blog-7822507111862375956.post-30726830800751581182010-09-14T12:43:00.000+02:002010-09-14T12:43:55.450+02:00Sniezka reloaded<div align="justify"></div><div align="justify">Opresc motorul şi sting luminile. Scot cheile şi deschid în spate. Aşez rucsacul pe jos şi schimb adidaşii de condus pe bocancii de munte. E al dracu de frig, cred că-s undeva la 5 grade. Maxim. Cerul e senin şi plin de stele.</div><div align="justify"></div><div align="justify"><br />
</div><div align="justify">Încălţat de scandal, scot <a href="http://www.wallrats.net/zoom.jpg">frontala</a> din rucsac şi-o aşez în poziţie funcţională. Încui maşina, iau rucsacul în spate şi încep. Sunetul bocancilor pe asfalt, în toată liniştea aia, e oarecum ciudat, obişnuit fiind ca de fiecare dată să văd puhoaie de lume... Mă uit la ceas dârdâind. N-are nimic, mă încălzesc eu mai încolo. <br />
<br />
E 5 jumate. Am început.</div><a name='more'></a><div align="justify"><br />
</div><div align="justify"><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="http://1.bp.blogspot.com/_JP4axfZOKtM/TI9NaODjjpI/AAAAAAAABuI/NwfC28paGMs/s1600/DSC_0402+Panorama_E_R_C.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; cssfloat: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="53" qx="true" src="http://1.bp.blogspot.com/_JP4axfZOKtM/TI9NaODjjpI/AAAAAAAABuI/NwfC28paGMs/s200/DSC_0402+Panorama_E_R_C.jpg" width="200" /></a></div>Deja am ieşit din zona luminată şi trebuie să pornesc frontala. Cerul începuse să treacă de la negru la un albastru închis, dar oricum mai durează până se luminează. Urc. Încă sunt pe asfalt. Aburii respiraţiei se văd în lumina frontalei, blocându-mi pe moment vederea.</div><div align="justify"><br />
</div><div align="justify">Nu sunt singur, am cu mine cei mai buni prieteni şi cei mai crânceni duşmani. La ce te gândeşti? La nimic. La tot. Sunt concentrat pe fiecare pas şi totuşi sunt departe. Unde, nu ştiu. E ciudat. Şi e atât de linişte, nici măcar vreo adiere de vânt nu bate...</div><div align="justify"><br />
</div><div align="justify">Merg încet şi constant. Intru în pădurea cea neagră. Deja asfaltul cel comod s-a transformat în pământ, bolovani, rădăcini şi ace de brad. Şi pârâuri, ocazional. Aici trebuie să mă mai uit şi după semne. Marcaje care sunt nişte gămălii. Ai dracu' zgârciţi, nu puteau şi ei măcar să folosească vopsea reflectorizantă... Privirea îmi fuge de jos pe copaci şi înapoi. Încerc să respir în ritmul paşilor, să-mi fie mai uşor. Şi merg încet, foarte încet. </div><div align="justify"><br />
</div><div align="justify"><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="http://4.bp.blogspot.com/_JP4axfZOKtM/TI9N7nU82YI/AAAAAAAABuQ/j7oKK7KDzSs/s1600/DSC_0432+Panorama_E_R.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; cssfloat: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="25" qx="true" src="http://4.bp.blogspot.com/_JP4axfZOKtM/TI9N7nU82YI/AAAAAAAABuQ/j7oKK7KDzSs/s200/DSC_0432+Panorama_E_R.jpg" width="200" /></a></div>Ultima oară când am făcut drumul ăsta singur, era amiază. Tot cu Sorin m-am văzut, tot sus, dar am urcat eu la ei. Şi-am tras ca un câine, ţin minte. Acum e invers totul. Atunci urcasem să prind un apus. Acum încerc să prind o <a href="http://genevalunch.com/files/2009/01/fog_valley_sun_crans_montana_0801092.jpg">ceaţă matinală</a> pe văi, dar mă îndoiesc că ajung la timp.</div><div align="justify">Am plecat cam târziu, dar <a href="http://templark.blogspot.com/2010/09/preludiu.html">m-am luat cu varza</a> şi a trebuit să stau să văd cum a ieşit. Gândul îmi zboară la strachina cu varză aburindă, cu câteva bucăţi de ciolan ieşind obraznice din ea, arborându-şi ostentativ şoriciul zemos. Ce-ar fi mers o mămăligă... Futu-i în gură p-ăştia, că nu pot şi ei să aibă mălai la supermarket!</div><div align="justify"><br />
</div><div align="justify">Deja parcă nu mai e nevoie de lanternă chiar aşa mult. Cu fiecare pas, e mai lumină. Soarele încă n-a răsărit, e abia 7 fără 20, dar s-a luminat suficient încât să sting lanterna. Mă opresc să mă piş. Hmm, pădurea în zona asta arată interesant... ia să inaugurez repriza de poze, că doar d-asta am venit, nu?</div><div align="justify"><br />
</div><div align="justify"><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="http://4.bp.blogspot.com/_JP4axfZOKtM/TI9OBEEOsGI/AAAAAAAABuY/fnaFGP6eZVs/s1600/DSC_0458_E_R.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; cssfloat: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="133" qx="true" src="http://4.bp.blogspot.com/_JP4axfZOKtM/TI9OBEEOsGI/AAAAAAAABuY/fnaFGP6eZVs/s200/DSC_0458_E_R.jpg" width="200" /></a></div>Dau jos rucsacul să scot toate cele, şi simt cum transpiraţia fierbinte de pe spate, în frigul dimineţii, se răceşte instant. Nu e o senzaţie prea plăcută, dar asta e, oricum nu stau mult. Montez aparatul pe trepied, aprind o ţigară şi bag repede câteva cadre. Termin ţigara şi plec.</div><div align="justify"><br />
</div><div align="justify">Sunt aproape de prima cabană. Deja vacile sunt scoase la păscut pe pajiştile de mai jos de clădiri. Talăngile li se aud de departe. Brusc, gândul că nu mai sunt singurul nebun care e pe munte la ora aia are aerul să-mi facă sfincterul puţin mai relaxat. Oricum nu mă stresam eu prea rău nici înainte, dar acum parcă nu mă mai agit aşa repede la orice zgomot...</div><div align="justify"><br />
</div><div align="justify">Ajung la cabană exact la timp pentru a vedea cum în spatele brazilor îşi face apariţia discul strălucitor al soarelui. E în jur de 7. Mă uit în jos, spre vale. Nu e pic de ceaţă pe văi, doar aerul e puţin cam ceţos. Nu e deloc ce voiam eu. Scot telefonul şi-i trimit un sms lui Sorin: „pula ceaţă, n-ai pierdut nimic”. </div><div align="justify"><br />
</div><div align="justify">Cabanierii mă salută matinali, cu cănile cu ceai aburind în mâini, poftindu-mă înăuntru. Mersi, nu, mă duc în sus. Le răspund cu un gest care poate însemna orice, şi-mi văd de urcuşul meu. Dau în indicatorul de vârf: 2,5 km până sus. Uhm, pula mea, 2,5 km măsuraţi cum? În proiecţie, în linie dreaptă, pe curbă de nivel, cum?! Informaţie total nefolositoare. Oricum ştiam că-s cam pe la jumatea distanţei, deci încă vreo oră până sus...</div><div align="justify"><br />
</div><div align="justify"><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="http://2.bp.blogspot.com/_JP4axfZOKtM/TI9OGXmnstI/AAAAAAAABug/NwG09afroBM/s1600/DSC_0461_E_R.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; cssfloat: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="200" qx="true" src="http://2.bp.blogspot.com/_JP4axfZOKtM/TI9OGXmnstI/AAAAAAAABug/NwG09afroBM/s200/DSC_0461_E_R.jpg" width="133" /></a></div>Deja soarele a ieşit şi mă atacă cu razele pe deasupra brazilor. E cazul să scot ochelarii. Sunt obosit, <a href="http://templark.blogspot.com/2010/09/preludiu.html">n-am dormit deloc noaptea trecută</a>, am mai şi urcat – încet, e drept, dar oricum – iar soarele ăsta e puternic. Fiecare pas îmi confirmă că am îmbătrânit. Odată, demult, trasee din ăstea le fumam. Pe din astea făceam probe de orientare, nicidecum de anduranţă. Acum... m-am dus pe pulă. Sunt un boşorog care-şi petrece cea mai mare parte din timp la birou, cu curul pe scaun, în faţa calculatorului. Mişcare în aer liber, pula. Futu-i.</div><div align="justify"><br />
</div><div align="justify">Hai să mă piş iar. Bun digestiv, <a href="http://en.wikipedia.org/wiki/Kofola">kofola</a> asta... Băga-mi-aş, am uitat hârtia în maşină! Nu c-aş avea mare nevoie de ea, la câte cabane îs pe sus, dar oricum, nu-mi place să ştiu că mi-am uitat lucruri jos.</div><div align="justify"><br />
</div><div align="justify">Ei, şi uite-aşa ajung la cea mai de căcat parte din tot urcuşul. Aia finală, care mă duce pe vârf. Pentru un <a href="http://en.wikipedia.org/wiki/%C5%9Anie%C5%BCka">deal</a> de talia lui, nu e chiar uşor. Bine, nu e nici <a href="http://www.bob.wildwalk.ro/blog/2006_12_31_Negoiu_Custura_Saratii/ShowLetter(3).jpg">Custura Sărăţii</a>, dar nici eu nu mai sunt cel de odinioară... Şi ca să fie distracţia şi mai mare, în loc să lase măcar porţiunea asta aşa cum era ea, naturală, au făcut-o în trepte. N-ajunge că au pus telescaun până sus, să ajungă toţi cocalarii, acum şi partea asta au stricat-o aranjând dale de piatră, oprite de plăci de metal. Cel puţin bine că-s singur...</div><div align="justify"><br />
</div><div align="justify">Partea asta mă termină. Intru într-o monotonie a paşilor care mă omoară. Trebuie să fac pauze mai dese, chiar dacă merg mai încet. Cel puţin mă bucur că fiecare pas făcut e unul în minus până sus. Hai, încă unul. Şi încă unul. Şi apoi încă câteva sute. Şi gata, eşti sus.</div><div align="justify"><br />
</div><div align="justify">Într-un final, reuşesc să ajung într-o poziţie care-mi permite să văd dincolo, spre Polonia. Soarele era deja preţ de vreo două suliţe pe cer, şi speranţele mele de ceaţă se duseseră de mult pe pulă. Acum speram ca măcar la polonezi să fie ceva mai interesant. E o pulă. Oh well, asta-i viaţa. Motivul pentru care am plecat cu noaptea (albă) în cap de fapt a fost o iluzie frumoasă. Io să fiu sănătos...</div><div align="justify"><br />
</div><div align="justify">Sus, clienţii de peste noapte ai cabanelor de pe vârf se bucurau încă de soarele matinal. Îi salut şi mă aşez şi io pe o bancă lângă ei, să-mi trag sufletul. Cum dau jos rucsacul, iar simt cuţitele reci ale vântului înfigându-se în spatele meu. Mă dezbrac şi mă schimb cu o bluză uscată, întind rufele ude la uscat şi iau vârful la pas, căutând ceva care să merite pozat. </div><div align="justify"><br />
</div><div align="justify">Mda. Mi se confirmă: nu mai vorbim aceeaşi limbă. Sau oricare ar fi motivul, eu nu mă mai simt atras de peisagistică aşa cum eram la început. Caut altceva, dar să mor dacă ştiu ce. Ştiu doar că atunci când o să-l găsesc, o să mă simt într-un anume fel. Deocamdată nu mă simt. Deci nu comunicăm, eu şi natura – sau, mă rog, ce-a mai rămas natural din ea...</div><div align="justify"><br />
</div><div align="justify">Timpul trece, io mă învârt ca un coi într-o căldare, Sorin nu răspunde la telefon, habar n-am pe unde e, la cât ar trebui să ajungă sus, să mă organizez şi io cumva... Nici nu poate fi vorba să stau într-un singur loc până vine el. Deocamdată nu ştiu nimic. Totul e o mare muie, pe care io o iau la greu. În tot timpul ăsta, oamenii încep să vină din toate părţile – de pe poteci, de la telescaun... În scurt timp începe marea petrecere.</div><div align="justify"><br />
</div><div align="justify"><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="http://2.bp.blogspot.com/_JP4axfZOKtM/TI9OLyRRCOI/AAAAAAAABuo/nGf6gjS7BOM/s1600/DSC_0476_E_R.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; cssfloat: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="133" qx="true" src="http://2.bp.blogspot.com/_JP4axfZOKtM/TI9OLyRRCOI/AAAAAAAABuo/nGf6gjS7BOM/s200/DSC_0476_E_R.jpg" width="200" /></a></div>„Băgaţi-ai pula-n el de telefon, ce dracu i-ai făcut de nu l-ai auzit când sună?! Ah, acum pleci?...” E 10 jumate. Fac rapid socoteala: îi ia cam 3 ore până jos, încă p-atât până sus, cam pe la 5 ar trebui să ne vedem. „Hai că mă duc la plimbare. Ne auzim şi vedem mai târziu”.</div><div align="justify"><br />
</div><div align="justify">Ochesc două lacuri de pe vârf, unde zic c-ar putea fi interesant. Iau rucsacul şi încep să cobor. Am reuşit să nu cad decât o dată până jos. Morţii lui de Vibram, cu aderenţa lui pe piatră umedă... Niet! Jos, autostradă. „Potecă” de vreo 4 metri lăţime, pavată cu piatră cubică, pe care pot merge simultan 8 oameni. Ceea ce se şi cam întâmplă. Mi-e scârbă de situaţii din astea cocalar-style, aşa că mă tirez rapid pe poteca mea către lacuri.</div><div align="justify"><br />
</div><div align="justify">Mai merg, mai o poză, mai o privire spre vârful pe care tocmai îl părăsisem, şi care începuse să fie acoperit de nori, printre cehi, polonezi şi nemţi, tot merg, lacurile mele ioc... ajung la <strike>o cabană</strike> un hotel. Trei etaje, mansardă, şi parcă şi magazin de articole sportive la parter. Mi-e scârbă de cum înţeleg unii turismul, dar nu e lupta mea. Vremea s-a făcut de rahat, e ceaţă, frig, bate vântul, io nu ştiu încotro s-o apuc, parcă aş mânca ceva...</div><div align="justify"><br />
</div><div align="justify">E cazul să scot harta. Mă uit ca boul la ea, habar n-am unde-s io pe hartă. Exact, că aproximativ ştiu. Caut nişte puncte de reper, şi găsesc o mulţime de semne care habar n-am ce sunt. La legendă nu-s trecute. În schimb am o mulţime de informaţii pe hartă: limite de parc peste graniţe de ţară peste limite de rezervaţie peste forme de relief peste trasee multicolore peste râuri peste texte peste cabane peste semne neinterpretabile... Tu'vă muma-n cur cu cine v-a învăţat să faceţi hărţi... Şi ca să fie treaba completă până la capăt, nordul hărţii nici măcar nu e aliniat cu nordul magnetic. Pula mea. Să ne distrăm în continuare, dar.</div><div align="justify"><br />
</div><div align="justify">Bun, şi io cu cine votez?! Încotro o apuc? Până la urmă decid să merg pe cea mai neumblată "cărare". Un drum de 4 metri lăţime, nepavat. Merg spre sud, văd io unde ajung... După vreo 15 minute, mă lămuresc: într-una din autostrăzi. Bun aşa. Scot iar harta. Acum cam am habar pe unde-s. Ete na, două lacuri colea la vecinii polonezi, care-ar părea interesante. Ia hai să mă mobilizez io către ele...</div><div align="justify"><br />
</div><div align="justify">E 12. Până la 4-5, cale lungă. Merg cu viteza melcului mort. Sunt atât de plictisit încât nici măcar nu mă mai gândesc la nimic. Doar merg. Încep să cobor. Uşor. În jurul meu, o mulţime de oameni. Unii coboară pe piatra cubică, dar cei mai mulţi urcă. Inclusiv o maşină de miliţie. Mda.</div><div align="justify"><br />
</div><div align="justify">Mă uit în jurul meu fără să văd nimic. Aparatul din mână are rol estetic, nicidecum funcţional.</div><div align="justify"><br />
</div><div align="justify"><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="http://2.bp.blogspot.com/_JP4axfZOKtM/TI9OQcoHLGI/AAAAAAAABuw/YmZY9acQR9o/s1600/DSC_0511+Panorama_E_R.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; cssfloat: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" qx="true" src="http://2.bp.blogspot.com/_JP4axfZOKtM/TI9OQcoHLGI/AAAAAAAABuw/YmZY9acQR9o/s320/DSC_0511+Panorama_E_R.jpg" /></a></div>La un moment dat, reuşesc să văd că de fapt merg pe versantul unei căldări. Ah, asta e căldarea cu primul dintre lacuri. Parcă-mi aduc aminte ce apropiate erau liniile de nivel... Brusc, pe deasupra jnepenilor, jos, pe fundul căldării, văd lacul şi cabana anexă.</div><div align="justify"><br />
</div><div align="justify">„Să moară mă-sa, eşti prost?! Cum pula mea să cobor până acolo, doar ca să am de unde urca înapoi!? Te-ai dilit?...” Îmi vine să dau cu basca de pământ – sau în lipsa ei, cu aparatul, cu rucsacul, cu orice. Exact în locul în care-am abandonat ideea de-a merge în jos, îmi dau jos poverile de pe mine, şi-mi aprind o ţigară uitându-mă la oameni. Ei nu se uită la mine. Apoi încă una. Şi încă una. E 12 şi vreo 40.</div><div align="justify"><br />
</div><div align="justify">Mă aşez în cur. Mai fumez o ţigară. Mă tolănesc. Parcă ar fi mai bine cu capul pe rucsac... Dap, aşa e. Închid ochii. Mă simt obosit. Mă relaxez. </div><div align="justify"><br />
</div><div align="justify">... şi mă trezesc brusc când mă aud horcăind. Deschid ochii speriat şi primul lucru pe care-l caut e aparatul foto lăsat lângă rucsac. E tot acolo. În jurul meu, plin de oameni, unii uitându-se ciudat la mine. Cred că m-au auzit horcăind. Mă fac că-mi dreg glasul. „Ce pula mea, bă, n-aţi mai văzut beţivi dormind pe marginea drumului?...” Mă amuză gândul, dar cert e că mă simt mult mai bine după repriza asta de moţăială. Mă uit la ceas. Am dormit 45 de minute. Mă simt atât de bine încât reuşesc să-mi ofer primul zâmbet.</div><div align="justify"><br />
</div><div align="justify">Mai stau puţin, apoi mă îndrept înapoi, în sus, către autostradă. Planul era să ajung la o cabană, să găsesc ceva de luat în gură, apoi cu aceiaşi paşi de melc, să mă îndrept către locul de randez-vous. Timpul trece anormal de încet. </div><div align="justify"><br />
</div><div align="justify">Ajung la cabană, sub vârf. Puhoi de lume. Mi-e scârbă să-i văd p-ăştia în papuci şi haine de oraş. Adică e frumos din partea autorităţilor c-au făcut şosea să ajungă tot bivolu' sus, dar parcă e prea de tot. În fine. Intru să văd ce fac cu mâncarea. Mă aşteptam să văd lume multă, dar înăuntru erau sardele. Şi ca să fie treaba treabă, toate preţurile erau afişate în zloţi. Normal, că doar eram la polonezi. Doar la budă era preţul şi în coroane. Iar preţul mâncării era... exorbitant. Plus coada de rigoare. Mi-a trecut brusc orice dorinţă de a-i îmbogăţi pe jepaţii de „români”. </div><div align="justify"><br />
</div><div align="justify">Sorin tocmai a ajuns jos. E 3 jumate. Deci pe la 6 jumate de vedem sus. În fine... Încep să urc. Mă omoară panta asta. Mă simt de parc-aş avea 180 kile, plus încă 100 kile rucsacul. Pauze multe, multe... Inacceptabil de multe. Mă uit cu jind la oamenii de munte – cei câţiva, e drept – care trec relaxaţi pe lângă mine. Ei nu fumează. Şi nici nu-s sedentari. Odată eram şi eu aşa...</div><div align="justify"><br />
</div><div align="justify">Reuşesc să ajung sus. Au fost 30 minute destul de grele. Îmi simt coapsele umflate cu pompa. Dar nu mai contează, sunt sus, pe vârf, acum pot doar să stau şi să-l aştept pe Sorin. Mă învârt niţel printre oameni şi pietre, mai belesc ochii la ce e prin jur, dar tot nu aud vocea care să mă cheme la pozat. Ies din zona destinată turiştilor, intru pe „interzis”, şi mă aşez pe buza unei prăpăstii, cu faţa către valea deasupra căreaia urma să apună soarele. Scot trepiedul, montez aparatul, şi mă relaxez. Acum ştiam deja lecţia, aşa că-mi aşez rucsacul cât mai confortabil sub cap, iau poziţie, şi trei, doi, unu... În jurul meu, oameni cu duiumul.</div><div align="justify"><br />
</div><div align="justify">Mă trezesc din cauza frigului. Efectiv dârdâiam. Dar a fost un somn pe cinste. Încep să dau ture să mă încălzesc, aprind o ţigară, mai stau puţin, şi „Ai ajuns?...” „Hai să bem un ceai” E ora 7. Cele două restaurante bodegi de pe vârf, sunt închise. De două ore. Marfă. Ieşim să pozăm apusul. Doar el pozează ceva. Eu tot n-aud vocile. Deja cam toată lumea coborâse, mai rămăseserăm doar o mână de oameni sus.</div><div align="justify"><br />
</div><div align="justify">Şi-i părăsim şi noi. Ne îndreptăm spre casă. Mai o discuţie, mai o amintire, ajungem pe nesimţite la cabană – cea de la jumatea drumului. O ciorbă fierbinte de cartofi cu cârnaţi, e bine-venită. Deja se făcuse noapte. Eu aveam aproape 17 ore de când plecasem.</div><div align="justify"><br />
</div><div align="justify">Acasă, n-am mai avut puterea decât să fac un duş, să mai bag o porţie de ciolan cu varză, trei beri la o mică şuetă, apoi am căzut frânt.</div><div align="justify"><br />
</div><div align="justify">A doua zi am fost la un workshop cu cascade ;). Vedeţi mai încolo ce-a ieşit...</div><div align="justify"><br />
</div><div align="justify"></div>Unknownnoreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-7822507111862375956.post-81462136245356729362010-09-11T00:51:00.000+02:002010-09-11T00:51:43.612+02:00Preludiu<div lang="zxx" style="margin-bottom: 0in; text-align: justify;">Vineri, orele 12. Weekend-ul se apropia cu paşi repezi. Pentru că ideea încă unui sfârşit de săptămână petrecut pe lângă bârlog nu mi se părea deloc erotică, decid să ies la munte, la pozat. Mai ales că aveam câteva idei. Aşa că vorbesc cu <a href="http://templark.blogspot.com/2009/11/weekend-cu-aventuri.html">Sorin</a>. "Vii?" "Hai că vin."</div><div lang="zxx" style="margin-bottom: 0in; text-align: justify;">Ideea era să fim dimineaţa sus, pe vârf, să prindem ceaţă and shit. Deci plecarea d-acas devreme. Adică 4-5. Bun. Ce face un om normal în astfel de condiţii? Păi, având în vedere că e după o săptămână de muncă – mă rog, noţiunea e relativă – ar dormi ca un porc. Ce face yours truly? Pufăie la un trabuc, scrie texte de blog şi aşteaptă să se găteze varza cu ciolan la care-a visat de câteva zile bune. </div><div lang="zxx" style="margin-bottom: 0in; text-align: justify;">Cel mai probabil, după ce-o să iau un mic-dejun extrem de matinal (sau o cină extrem de târzie, depinde de perspectivă), o să pun frumuşel mâna să bag în rucsac tot ce e nevoie şi la ora menţionată o s-o tai în sus.</div><div lang="zxx" style="margin-bottom: 0in; text-align: justify;">Să ne citim sănătoşi.</div>Unknownnoreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-7822507111862375956.post-23261102521166118642010-09-01T14:20:00.000+02:002010-09-01T14:20:28.125+02:00În curu' gol<div style="text-align: justify;"></div><div style="text-align: justify;">Când ziceam odată că <a href="http://templark.blogspot.com/2010/05/cine-are-noroc-are-sai-la-lai-lai.html">toate mi se întâmplă numai mie</a>, aveam dreptate... Azi, la primele ore ale dimineţii, eram la un client. Nu aveam prea mare lucru de făcut, m-am dus mai mult ca băgător de seamă, ca să schimb peisaju’ biroului. Şi la vreo 15 minute după ce ajung acolo, când mă aplec să mut un cablu, what do you know...</div><a name='more'></a><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;">E drept că am mai pus câteva sute de grame pe mine, nu pot să nu recunosc. La fel de drept e că pantalonaşii mei la care ţineam atâta, (luaţi din Elveţia, ca o paranteză, şi cărora le-am arătat <a href="http://templark.blogspot.com/2010/03/abyssinia-actul-i.html">Africa</a>...) nu erau mulaţi pe – ar putea spune unii, desigur, greşind, „imensul meu” – "obrăjori". Cu toate astea, în acel moment fatidic, asta nu i-a împiedicat să se rupă. Exact, în cur.</div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;">De la buzunar până aproape în spatele genunchiului.</div><div style="text-align: justify;">La primele ore ale dimineţii, după cum ziceam.</div><div style="text-align: justify;">Cred că e uşor de înţeles ce bucurie imensă mi-a umplut sufletul. Dar na, dacă trebuie, trebuie...</div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;">Vreo 15 minute mai târziu, la o ţigară de nervi, am reuşit să-mi ard polaru. Aşa că acum mă voi duce acasă în mânecă scurtă, cu polarul distrus legat în jurul mijlocului, acoperindu-mi curul gol. La propriu.</div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;">Acum stau şi mă gândesc ce m-o mai aştepta în continuarea acestei minunate zile...</div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;"></div>Unknownnoreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-7822507111862375956.post-23925754042519174712010-08-26T23:06:00.000+02:002010-08-26T23:06:15.149+02:00Sânge şi istorie - viking battle reenactment<div style="text-align: justify;"></div><div style="text-align: justify;">Când am văzut <a href="http://www.os-midgard.info/akce/rogar10/plakat_10.pdf">afişul</a>, am decis unilateral şi fără echivoc că trebuie să mergem. Aşa că sâmbătă dimineaţa, făcut repede cafeaua, băut bagajele – uhm, adică invers... – şi purces la drum. Micul dejun luat într-un motorest pe la 11, în rest mers cam fără pauze. </div><div style="text-align: justify;"></div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;">Tocmai când ne apropiam de locul „vărsării de sânge”, am avut ocazia să vedem sânge vărsat. Sânge real, vărsat real. Un idiot oligofren, retardat şi chior (spun „chior” pentru că n-a văzut „cedează trecerea” – nici indicatorul, nici desenul de pe şosea) s-a pus în faţa unui motociclist. Când am ajuns noi la locul cu pricina, erau doar vreo 3 maşini oprite, în afară de-a împricinatului. M-am băgat şi io în seamă p-acolo, dar nu era cazul de griji, în afară de câteva zgârieturi, nu părea să aibă mare lucru. Deşi, pe dinăuntru, cine ştie... </div><a name='more'></a><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;">Ce voiam să subliniez e faptul că salvarea a fost chemată când noi eram deja acolo. Nu ştiu dacă ala a fost primul apel, dar vă jur că n-au trecut 5 minute şi paramedicii au ajuns. Aproape imediat după au venit şi capetele de cretă. </div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;">Săracu’ motociclistu’ avea motoru’ făcut praf. Fier vechi. Şi stătea întins la vreo 15 metri de el. Şi avea undeva la 150 kile! Motoristu', adică. Deci n-a fost un zbor prea plăcut... În fine, l-am urcat în ambulanţă, a plecat cu el şi noi ne-am văzut de drum.</div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;">Am ajuns la locul nostru, ne-am învârtit niţel p-acolo, şi am aşteptat bătălia. Judecând după seriozitatea replicilor (începând cu corturile şi armele şi armurile, şi terminând cu focurile care ardeau sub proţapuri şi picioarele goale din iarbă), ar fi trebuit să fie interesant de urmărit. Mai ales că văzusem şi nişte cai. Deja în mintea mea ştiam unde trebuie să stau ca să prind nişte bătălii călări. Şi-a început.</div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;">O mică scenetă, cu muzică pe fundal, prima „bătălie”. Apoi a doua. A treia. Şi tot aşa. După cam o oră, s-a terminat. Aia a fost tot.</div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;">Ca idee, n-a fost chiar aşa de rău. Dar mă aşteptam la mai mult. Ceva bătălii individuale mai interesante. Caii erau de fapt doar de manej. Durată mai mare. Nu ştiu, ceva i-a lipsit, chiar dacă câţiva au pus atâta suflet în reconstituire încât au trebuit să întrerupă reprezentaţia pentru a-i duce la îngrijiri medicale. Pe ansamblu a fost ok, dar n-am mai stat şi-a doua zi. </div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;">La întoarcere, şoferul cu accidentul abia terminase de curăţat drumul de benzina cursă şi resturile din accident. L-am văzut cum ducea extenuat mătura către maşină. Cap-de-cretă abia plecaseră...</div><div style="text-align: justify;">Vă las cu pozele de rigoare:</div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="http://1.bp.blogspot.com/_JP4axfZOKtM/THZpiVI7uQI/AAAAAAAABts/8MGthfG4hXI/s1600/vikings+hail.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="148" ox="true" src="http://1.bp.blogspot.com/_JP4axfZOKtM/THZpiVI7uQI/AAAAAAAABts/8MGthfG4hXI/s200/vikings+hail.jpg" width="200" /></a><a href="http://3.bp.blogspot.com/_JP4axfZOKtM/THZpk8sf8FI/AAAAAAAABt0/TSaByJfLB9U/s1600/vikings+ready+for+battle.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="132" ox="true" src="http://3.bp.blogspot.com/_JP4axfZOKtM/THZpk8sf8FI/AAAAAAAABt0/TSaByJfLB9U/s200/vikings+ready+for+battle.jpg" width="200" /></a></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><br />
</div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="http://2.bp.blogspot.com/_JP4axfZOKtM/THZpgNdB2-I/AAAAAAAABtk/m-KY_dO23Ng/s1600/vikings+fighting.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="132" ox="true" src="http://2.bp.blogspot.com/_JP4axfZOKtM/THZpgNdB2-I/AAAAAAAABtk/m-KY_dO23Ng/s200/vikings+fighting.jpg" width="200" /></a><a href="http://4.bp.blogspot.com/_JP4axfZOKtM/THZpahuRK1I/AAAAAAAABtU/sZ2-674pnog/s1600/viking+warriors.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="100" ox="true" src="http://4.bp.blogspot.com/_JP4axfZOKtM/THZpahuRK1I/AAAAAAAABtU/sZ2-674pnog/s200/viking+warriors.JPG" width="200" /></a></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><br />
</div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="http://2.bp.blogspot.com/_JP4axfZOKtM/THZpdqvXeMI/AAAAAAAABtc/wlBA-uYJl0I/s1600/vikings+fighting+2.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="143" ox="true" src="http://2.bp.blogspot.com/_JP4axfZOKtM/THZpdqvXeMI/AAAAAAAABtc/wlBA-uYJl0I/s200/vikings+fighting+2.JPG" width="200" /></a><a href="http://3.bp.blogspot.com/_JP4axfZOKtM/THZpYZiNHzI/AAAAAAAABtM/lP_lCuvgc7w/s1600/viking+slaughter.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="101" ox="true" src="http://3.bp.blogspot.com/_JP4axfZOKtM/THZpYZiNHzI/AAAAAAAABtM/lP_lCuvgc7w/s200/viking+slaughter.jpg" width="200" /></a></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><br />
</div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="http://2.bp.blogspot.com/_JP4axfZOKtM/THZpWmkHl2I/AAAAAAAABtE/D3NskK-5zg0/s1600/viking+guard.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="132" ox="true" src="http://2.bp.blogspot.com/_JP4axfZOKtM/THZpWmkHl2I/AAAAAAAABtE/D3NskK-5zg0/s200/viking+guard.jpg" width="200" /></a><a href="http://1.bp.blogspot.com/_JP4axfZOKtM/THZpPP5kXHI/AAAAAAAABss/tn2-LAEO3Gw/s1600/death+of+a+viking.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="116" ox="true" src="http://1.bp.blogspot.com/_JP4axfZOKtM/THZpPP5kXHI/AAAAAAAABss/tn2-LAEO3Gw/s200/death+of+a+viking.jpg" width="200" /></a></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><br />
</div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="http://4.bp.blogspot.com/_JP4axfZOKtM/THZpSFZ3JmI/AAAAAAAABs0/rqKSUP-OA70/s1600/karate+kid.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="200" ox="true" src="http://4.bp.blogspot.com/_JP4axfZOKtM/THZpSFZ3JmI/AAAAAAAABs0/rqKSUP-OA70/s200/karate+kid.jpg" width="131" /></a><a href="http://1.bp.blogspot.com/_JP4axfZOKtM/THZpUaOf5_I/AAAAAAAABs8/nu_vx-8mekE/s1600/night+portrait.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="148" ox="true" src="http://1.bp.blogspot.com/_JP4axfZOKtM/THZpUaOf5_I/AAAAAAAABs8/nu_vx-8mekE/s200/night+portrait.JPG" width="200" /></a></div><div style="text-align: justify;"></div>Unknownnoreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-7822507111862375956.post-83655978347825145492010-08-25T23:23:00.002+02:002010-08-25T23:23:43.944+02:00De ce americanii sunt dă şit...... când vine vorba de maşini.<br />
Uite <a href="http://shadowhawkvehicles.com/">d-aia</a>.Unknownnoreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-7822507111862375956.post-30572764974400049322010-08-23T09:50:00.001+02:002010-08-23T10:01:17.909+02:00Viena. Adică nu, Austria.<div style="text-align: justify;">E luni şi n-am chef să aberez cum fac de obicei. Aşa că n-o să spun despre Viena decât atât:</div><div style="text-align: justify;"></div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;">Româna e a patra limbă vorbită (după germană, limbile asiatice şi engleză). Turnul Stephansdom-ului e un jaf la drumul mare – te pune să plăteşti 3 euro jumate ca să urci o juma de oră pe scările alea întortocheate şi când ajungi sus, rupt de oboseală şi sete, să cumperi la suprapreţ toate cele. Şi nici măcar nu e deschis până sus. Iar ce vezi de-acolo nu merită nici pe departe 3 euro jumate de căciulă.</div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;">Ah, da, şi mare grijă pe unde vă lăsaţi maşina. A mea a stat într-o zonă unde în weekend nu era interzisă parcarea, şi totuşi m-am trezit cu o hârtiuţă de 21 euro în parbriz. Să vedem dacă ştiu unde să mă găsească… Mai amuzant ar fi fost să ne ridice maşina cât timp noi dormeam înăuntru.</div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;">În schimb, Austria e mişto. Mişto rău, nu aşa. Unele din cele ce urmează sunt creaţia nevestii. Ghici ciupercă care.</div><a name='more'></a><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="http://1.bp.blogspot.com/_JP4axfZOKtM/THImr6xpfVI/AAAAAAAABsg/QswM8_PH1q4/s1600/viena+at+night.jpg" imageanchor="1" style="cssfloat: left; margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="224" ox="true" src="http://1.bp.blogspot.com/_JP4axfZOKtM/THImr6xpfVI/AAAAAAAABsg/QswM8_PH1q4/s320/viena+at+night.jpg" width="320" /></a><a href="http://4.bp.blogspot.com/_JP4axfZOKtM/THImm0lg_PI/AAAAAAAABsY/sCQLLycNTCc/s1600/stephansdom.jpg" imageanchor="1" style="cssfloat: right; margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="200" ox="true" src="http://4.bp.blogspot.com/_JP4axfZOKtM/THImm0lg_PI/AAAAAAAABsY/sCQLLycNTCc/s200/stephansdom.jpg" width="132" /></a></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><br />
</div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><br />
</div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="http://2.bp.blogspot.com/_JP4axfZOKtM/THIlwcksUiI/AAAAAAAABrY/68FmmDsGf1U/s1600/austria+2.jpg" imageanchor="1" style="cssfloat: left; margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="200" ox="true" src="http://2.bp.blogspot.com/_JP4axfZOKtM/THIlwcksUiI/AAAAAAAABrY/68FmmDsGf1U/s200/austria+2.jpg" width="131" /></a><a href="http://2.bp.blogspot.com/_JP4axfZOKtM/THImEsDvH7I/AAAAAAAABro/TLQ-3UkYljI/s1600/austria.jpg" imageanchor="1" style="cssfloat: right; margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" ox="true" src="http://2.bp.blogspot.com/_JP4axfZOKtM/THImEsDvH7I/AAAAAAAABro/TLQ-3UkYljI/s320/austria.jpg" /></a></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><br />
</div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="http://2.bp.blogspot.com/_JP4axfZOKtM/THIl4S5Q3iI/AAAAAAAABrg/iX2u7F-o_WE/s1600/austria+3.JPG" imageanchor="1" style="cssfloat: left; margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="240" ox="true" src="http://2.bp.blogspot.com/_JP4axfZOKtM/THIl4S5Q3iI/AAAAAAAABrg/iX2u7F-o_WE/s320/austria+3.JPG" width="320" /></a><a href="http://1.bp.blogspot.com/_JP4axfZOKtM/THImeUYbQbI/AAAAAAAABsI/uk_-b9DiKcU/s1600/austrian+traditional+wear.JPG" imageanchor="1" style="cssfloat: right; margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" ox="true" src="http://1.bp.blogspot.com/_JP4axfZOKtM/THImeUYbQbI/AAAAAAAABsI/uk_-b9DiKcU/s320/austrian+traditional+wear.JPG" /></a></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><br />
</div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="http://1.bp.blogspot.com/_JP4axfZOKtM/THImULPoTeI/AAAAAAAABr4/FOgviLYBrKM/s1600/austrian+castle.jpg" imageanchor="1" style="cssfloat: left; margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="200" ox="true" src="http://1.bp.blogspot.com/_JP4axfZOKtM/THImULPoTeI/AAAAAAAABr4/FOgviLYBrKM/s200/austrian+castle.jpg" width="132" /></a><a href="http://3.bp.blogspot.com/_JP4axfZOKtM/THImi9S_OBI/AAAAAAAABsQ/NVtH4fd4_vI/s1600/inside+the+castle.jpg" imageanchor="1" style="cssfloat: right; margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" ox="true" src="http://3.bp.blogspot.com/_JP4axfZOKtM/THImi9S_OBI/AAAAAAAABsQ/NVtH4fd4_vI/s320/inside+the+castle.jpg" /></a></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><br />
</div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="http://3.bp.blogspot.com/_JP4axfZOKtM/THImOIuK6_I/AAAAAAAABrw/2rtaS3vs73Q/s1600/austrian+castle+panorama.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; cssfloat: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" ox="true" src="http://3.bp.blogspot.com/_JP4axfZOKtM/THImOIuK6_I/AAAAAAAABrw/2rtaS3vs73Q/s320/austrian+castle+panorama.jpg" /></a><a href="http://2.bp.blogspot.com/_JP4axfZOKtM/THImaL0h5bI/AAAAAAAABsA/qi-zUg3DGPw/s1600/austrian+panorama.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; cssfloat: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="104" ox="true" src="http://2.bp.blogspot.com/_JP4axfZOKtM/THImaL0h5bI/AAAAAAAABsA/qi-zUg3DGPw/s320/austrian+panorama.jpg" width="320" /></a></div>Unknownnoreply@blogger.com6