Bă, parcă oriunde-aș merge și orice-aș face, numai de proști dau. Mă simt ca și cum aș fi blestemat să trăiesc numai între retarzi, idioți și în general, tâmpiți. Mi s-a luat să dau la tot pasul peste genii care nu numai că habar n-au în ce se bagă și cred că le știu pe toate, dar nici măcar nu-s dispuși să accepte o altă părere. De gândit singuri nici nu poate fi vorba...
Deci, în afară de funie, mai are cineva vreo soluție pentru problema mea?