Cum am ajuns inamicul public nr 1

Eheeeei, iată-mă în sfârşit şi acasă. După nişte săptămâni (prea multe, dacă mă întrebaţi pe mine) în care am muncit ca un câine, cel puţin 12 ore pe zi, în fiecare zi (da,şi sâmbetele şi duminicile sunt tot zile), speram să am un drum liniştit acasă şi un weekend plin de somn.

Pula. Drumul liniştit n-a fost deloc aşa cum mă aşteptam – dar, în acelaşi timp, e drept că se putea şi mai rău – şi nici weekendul nu se anunţă atât de somnoros pe cât mi-ar fi plăcut. Dar să începem cu începutul.

Lake Konstanz, Germany

Eh, uite că după lupte seculare, reuşii să revin pe blog. Din păcate, se pare că perioada asta în care n-am avut efectiv timp să scriu, va mai ţine încă 1 sau 2 săptămâni, dar nah, cu toţii trebuie să mâncăm o pâine, nu?

Deci, despre ultima ieşire. Avem la muncă un coleg neamţ, care lucrează la sediul elveţian al firmei. Şi pentru că şi-a petrecut destul de mult timp ajutându-l pe colegul meu ceh, şi am avut şi câteva prilejuri de-a socializa (prânz, o bere într-o vineri seara, etc.) ne cam avem bine cu nenea. Şi uite-aşa vineri ne întreabă ce planuri avem pentru uikend. Kakaya planuri? Păi atunci, hai să mergem la Lacul Konstanz, trecem şi pe la ai mei şi poate rămânem şi noaptea. Partea cu rămasul noaptea nu prea ne încânta, dar restul suna destul de bine. Aşa că rămâne să ne vedem sâmbătă la 11.

Ubuntu

Mno, o făcui şi pe asta: după ce că trecui pe Ubuntu (long live ye Linux!) şi reuşii să mă elucidez cum e cu netu' ăsta (long live ye forumz!), acu trecui şi la tastatura românească.
Cred că încet, încet, devin fan linux...
Asta ca să nu mai zic că pe maşina virtuală – deocamdată singura unde-am pus linuxu – merge netu' de o mie de ori mai bine decât pe virtualu' cu XP. Aviz amatorilor de promoţia aia cu Microsoft :D
Nu mai rămâne de văzut decât cum se comportă la partea de editare foto. Cumva, totuşi, am impresia că o să fiu mai mult decât mulţumit de Gimp...

King's last breathe

Din nou despre România

Recent am citit două articole care, mai mult sau mai puţin direct, fac referire la situaţia tipic românească. Toată lumea se plânge că ne e rău, când ne poate fi şi bine, dar totuşi nimeni nu schimbă nimic. Ştiind că o asemenea întreprindere ar fi foarte grea, dacă nu chiar imposibilă, toţi ne complacem să ne plângem de milă şi să ridicăm degetul acuzator.

Insomnia

9:30. Bună dimineaţa, România. La mine e o ceaţă – sau poate doar nişte nori care acoperă vârfurile dealurilor, şi nu lasă soarele decât să se ghicească undeva în spate, ascuns şi zgârcit. Bat clopotele bisericilor.

Naşterea unui vis

De fapt, mai mult a unei obsesii. Nu ştiu exact cât timp o să-mi ia până reuşesc s-o fac, eu estimez undeva la 2-3 ani. Timp în care să mă pot pregăti, atât logistic, cât şi financiar şi spiritual. La ce mă refer? Mongolia, bine-nţeles.

Poze Interlaken - Schilthorn

Aşa cum am promis, iete şi niscaiva poze de pe la munte.

Asta e celebra mea prăjitură cu aromă de colivă. Nu mă aştept să mă creadă cineva, dar dacă ajungeţi prin zonă, încercaţi-o. Din păcate, i-am uitat numele...