miercuri, 11 mai 2011

La capăt de drum

Am ajuns şi în punctul ăsta. Mi-e greu s-o fac, dar trebuie. Şi ca orice lucru pe care l-ai făcut destul timp şi de care ai ajuns să te ataşezi, dar trebuie să te opreşti, am un sentiment de regret...

Îmi iau, deci, cu greu, adio de la voi toţi. Cei pe care v-am cunoscut sau nu, cei pe care v-am citit, pentru voi toţi, blogul ăsta se opreşte. Poate pentru totdeauna. Poate doar temporar. Deocamdată nu ştiu. Dar vreau să vă mulţumesc că aţi existat, că mi-aţi împărtăşit din gândurile voastre, că v-aţi făcut timp să le aflaţi pe-ale mele.

Rămâneţi, deci, cu bine, şi poate ne-om mai întâlni vreodată. Lumea asta e destul de mică...