joi, 24 iunie 2010

Un nou sfârşit, un nou început...



Ultima seară. Mâine am întins-o. Corecţie: mâine plec. Părerea mea despre ţara asta s-a schimbat puţin datorită oamenilor – aceiaşi oameni care m-au făcut să am o iniţială părere proastă. Per ansamblu, tot nu mi-ar plăcea să stau aici, dar trebuie să recunosc că am trăit o experienţă interesantă. Am cunoscut oameni interesanţi, unii mi-au plăcut mai mult decât alţii, pe unii din ei mi-ar plăcea să-i revăd pe viitor, poate în condiţii mai favorabile, am văzut locuri frumoase, am avut ocazia să descopăr lucruri noi despre mine, mi-am stabilit nişte ţinte de viitor. Un lucru foarte important pe care l-am descoperit aici e că dacă nu-ţi înfrunţi demonii şi temerile, n-o să scapi niciodată de ei. Toate astea n-ar fi fost posibile dacă nu trăiam toată povestea asta. O să revin asupra temei.


Să începe vacanţili

Cum poţi să te superi pe băieţii ăştia, mă? Când ei îs atât de cuminţi încât mă lasă să mă uit la Californication în timpul serviciului şi-s atât de buni încât m-au plătit să fiu în vacaţă o lună şi ceva? Bine, nu e vina lor că-s retarzi şi nu-s în stare să-şi aibă grijă de rahatul propriu, de-a trebuit să plătească bani grei pentru noi, să venim să le reparăm greşelile...

Şi io care mă plângeam că am o viaţă nasoală...

Gent in HDR II

miercuri, 23 iunie 2010

Necenzurat

Ieri, aflu că un coleg pleacă în Venezuela pentru cel puţin juma de an. Sau a plecat deja. Iar io stau în fututa asta de Europă rasistă şi xenofobă... Elveţia se pare că nu mai are de lucru, Belgia nici atât, poate Rwanda sau Algeria, dac-ar fi, dar e destul de improbabil. Şi ăsta, care abia se-ntorsese din Tunisia, acu’ se duce în America de Sud...

Să nu-ţi bagi pula?! Mă duc sa bag o ţâgare...

Gent in HDR III

marți, 22 iunie 2010

Gent in HDR I

Deci, pe foarte scurt despre Gent. E un orăşel drăguţ, cu oameni prietenoşi. Bine, majoritatea sunt studenţi sau prin apropiere, Gent fiind cel mai mare centru universitar belgian la ora actuală (de câţiva ani „l-a făcut” pe Leuven).

joi, 17 iunie 2010

miercuri, 16 iunie 2010

Untitled

Cât de uşor e să dai o formă tangibilă şi deci, uşor transmisibilă lucrurilor pe care le gândeşti şi simţi? Mai ales când acele lucruri sunt extrem de auto-centrate? Mie mi se pare greu...
Văd – încă o dată – că viaţa sau vreun destin extrem de ironic are grijă ca atunci când te înneci, să-ţi îndese în gură şi nişte rahat. Aşa, pentru un plus de distracţie. Pentru că se poate.

duminică, 13 iunie 2010

Bruges

Sâmbătă m-am trezit cu curu'n sus. Şi la propriu, şi la figurat. Mă trezisem din frumuseţea mea de vis erotic în cel mai nepotrivit moment: exact când eram gata să încep acţiunea. Micul dejun, destul de mic, l-am luat în timp ce verificam vremea şi mersul trenurilor. Într-un final, pe la 11:25 am reuşit să mă urnesc către gară. Planul era ca de la două fără, când aş fi ajuns în Brugge, să văd ce e de văzut, apoi să aştept liniştit seara, să prind un apus frumos.

joi, 10 iunie 2010

Mulţămesc, bine...

Mă simt aiurea. Am făcut zilele astea nişte greşeli de copil mic. Sau de începător. Sau de om obosit care are nevoie de un concediu. Ideea e c-am greşit.

Mă deprimă vremea asta britanică. Când ţi-e lumea mai dragă şi vrei să ieşi din casă, te uiţi pe geam şi vezi că plouă. Şi atunci îţi bagi ce-ai mai de preţ în ea de viaţă, şi începi să te uiţi la Californication. Faptul că râd (chiar dacă de unul singur), mă face să mai ignor toate rahaturile astea.

marți, 1 iunie 2010

Drop the A-bomb on Tel-Aviv

Azi îs trigger-happy. Mai bine că n-am acces la armurerie. În schimb, un fel de verişoară de-a mea cică are un pretenar evreu, care stă în ţară de ceva timp şi vorbeşte româna destul de bine (afirmaţie netestată încă). Pe care, din totală nefericire, nu l-am întâlnit încă. Dar abia aştept. Bine, s-ar putea să fie OM, şi atunci m-aş bucura mai mult decât să-l iau la ulă pentru ce fac meseriaşii lui, dar oricum, aştept cu mare interes să-l cunosc.

De ce, o să mă întrebaţi. Eh, uite d’asta.