vineri, 30 octombrie 2009

Fashion photos

Azi o făcui. Şi mai nasol e că i-am prins gustul :D. Despre ce e vorba:

Ieri m-a rugat un coleg să mă duc să-i ajut cu nişte poze. Pretena lui e modelă (yeah, right... în fine, gusturile lor la femei îmi ajung mie exact în partea dorsală) şi azi firma aniversa nu-ştiu-câţi ani de când a luat naştere. Şi cu ocazia asta voiau să doboare recordul naţional de durată a prezentării. Deci urma să fie ceva mare. Şi dacă tot fac asta, de ce să nu facă şi un fel de strângere de fonduri în scopuri caritabile? Toată povestea urma să se încheie cu “ABBA Revival”, o trupă de copy-cats.

joi, 29 octombrie 2009

Poligamismul în Islam

În lipsă de poze, să revenim la vechea tactică a scrisului. Deci, să povestim...


După ce-am ajuns acasă, mai mult sau mai puţin cu bine, evident, mă aştepta un weekend întreg la dispoziţie, timp în care n-aveam de gând să fac nimic (despachetat, treburi, socoteli... aşa, ca o paranteză, încă mai am haine în bagaj. Le scot pe măsură ce le port :D). Parcă aveam chef să ies cu Bubulina la o plimbare, parcă nu... hai mai bine să-l sun pe Mohammed, să vedem ce zice. Zicea că să ieşim la o cafea, că e primul weekend în care nu pleacă din oraş şi alea alea. Că ştie el o crâşmă faină, foarte cozy şi nu ştiu ce.

sâmbătă, 24 octombrie 2009

Cum am ajuns inamicul public nr 1


Eheeeei, iată-mă în sfârşit şi acasă. După nişte săptămâni (prea multe, dacă mă întrebaţi pe mine) în care am muncit ca un câine, cel puţin 12 ore pe zi, în fiecare zi (da,şi sâmbetele şi duminicile sunt tot zile), speram să am un drum liniştit acasă şi un weekend plin de somn.


Pula. Drumul liniştit n-a fost deloc aşa cum mă aşteptam – dar, în acelaşi timp, e drept că se putea şi mai rău – şi nici weekendul nu se anunţă atât de somnoros pe cât mi-ar fi plăcut. Dar să începem cu începutul.

miercuri, 14 octombrie 2009

Lake Konstanz, Germany

Eh, uite că după lupte seculare, reuşii să revin pe blog. Din păcate, se pare că perioada asta în care n-am avut efectiv timp să scriu, va mai ţine încă 1 sau 2 săptămâni, dar nah, cu toţii trebuie să mâncăm o pâine, nu?

Deci, despre ultima ieşire. Avem la muncă un coleg neamţ, care lucrează la sediul elveţian al firmei. Şi pentru că şi-a petrecut destul de mult timp ajutându-l pe colegul meu ceh, şi am avut şi câteva prilejuri de-a socializa (prânz, o bere într-o vineri seara, etc.) ne cam avem bine cu nenea. Şi uite-aşa vineri ne întreabă ce planuri avem pentru uikend. Kakaya planuri? Păi atunci, hai să mergem la Lacul Konstanz, trecem şi pe la ai mei şi poate rămânem şi noaptea. Partea cu rămasul noaptea nu prea ne încânta, dar restul suna destul de bine. Aşa că rămâne să ne vedem sâmbătă la 11.