Genesis / Sniezka aftermath

Povestea din ziua precedentă s-a lăsat cu crampe musculare, aşa că duminică n-am mai fost bun de mare lucru. Ce să facem, atunci? Hai să mergem la nişte cascade.

Înarmaţi cu GPS-ul lui Sorin, ne-am ales trei destinaţii, aproape una de alta şi toate de casă. Bine, n-am ajuns decât la una, şi a ieşit cam aşa ceva:

Sniezka reloaded

Opresc motorul şi sting luminile. Scot cheile şi deschid în spate. Aşez rucsacul pe jos şi schimb adidaşii de condus pe bocancii de munte. E al dracu de frig, cred că-s undeva la 5 grade. Maxim. Cerul e senin şi plin de stele.

Încălţat de scandal, scot frontala din rucsac şi-o aşez în poziţie funcţională. Încui maşina, iau rucsacul în spate şi încep. Sunetul bocancilor pe asfalt, în toată liniştea aia, e oarecum ciudat, obişnuit fiind ca de fiecare dată să văd puhoaie de lume... Mă uit la ceas dârdâind. N-are nimic, mă încălzesc eu mai încolo.

E 5 jumate. Am început.

Preludiu

Vineri, orele 12. Weekend-ul se apropia cu paşi repezi. Pentru că ideea încă unui sfârşit de săptămână petrecut pe lângă bârlog nu mi se părea deloc erotică, decid să ies la munte, la pozat. Mai ales că aveam câteva idei. Aşa că vorbesc cu Sorin. "Vii?" "Hai că vin."

Ideea era să fim dimineaţa sus, pe vârf, să prindem ceaţă and shit. Deci plecarea d-acas devreme. Adică 4-5. Bun. Ce face un om normal în astfel de condiţii? Păi, având în vedere că e după o săptămână de muncă – mă rog, noţiunea e relativă – ar dormi ca un porc. Ce face yours truly? Pufăie la un trabuc, scrie texte de blog şi aşteaptă să se găteze varza cu ciolan la care-a visat de câteva zile bune.

Cel mai probabil, după ce-o să iau un mic-dejun extrem de matinal (sau o cină extrem de târzie, depinde de perspectivă), o să pun frumuşel mâna să bag în rucsac tot ce e nevoie şi la ora menţionată o s-o tai în sus.

Să ne citim sănătoşi.

În curu' gol

Când ziceam odată că toate mi se întâmplă numai mie, aveam dreptate... Azi, la primele ore ale dimineţii, eram la un client. Nu aveam prea mare lucru de făcut, m-am dus mai mult ca băgător de seamă, ca să schimb peisaju’ biroului. Şi la vreo 15 minute după ce ajung acolo, când mă aplec să mut un cablu, what do you know...