Încă una de la Auschwitz

Da, ştiu că am mai pus-o odată în varianta alb-negru, dar mi s-a părut interesantă şi ca HDR.

A trip to Auschwitz

Bun. Ziceam deci că am fost prin Brno în uikendul trecut. Acum, după ce mi-am luat muierea, hai acas. Asta era duminică.

Marţi avea liber că era nu ştiu ce sărbătoare naţională, aşa că, într-un acces de rebeliune, mi-am luat şi luni liber. Aveam deci în faţă un uichend prelungit.

Luni ne-am petrecut-o făcând sport. Din ăla, prin magazine, cum le place femeilor... Dar marţi, ce să facem? Quo vadis, Domine? Mohammed era la Viena (cel puţin aşa ar fi trebuit; ulterior am aflat că nu s-a mai dus, că n-a găsit locuri în autobuz... no comment), aşa că mândra vine cu ideea să mergem să vedem şi noi Viena. Mda, toate bune şi frumoase. Deschid Lonely Planet la Viena, şi ne uităm, şi ne tot uităm pe unde să merem şi ce să vizităm... până ajung la concluzia că ar fi o prostie să mergem acolo pentru o singură zi, pentru că n-am fi reuşit să vedem mai nimic. Totuşi, hai să mergem undeva în Austria, ce mama mă-sii, că nici unul n-o văzuse mai pe îndelete... ŞTIU, hai în Melk, că nu e departe.

A trip to Brno

Iacătă pe unde-mi mai umblară gioalele în c’est uichend (LE: de fapt, asta s-a întâmplat uichendul trecut):

Vineri seara o pun d’o întâlnire cu Sorin, în Brno. Seara, adică pe la 11 juma, aşa. Sâmbătă dimineaţa, la 5:45 eram în staţia de autobuz, cu tot calabalâcul după mine. După un drum infernal de lung, reuşesc să ajung şi la ei, pe la 10 jumate. Vine Sorin, mă ia în primire, tragem o raită rapidă prin magazine în căutarea unei perechi de pantaloni pentru el, apoi bine-meritata şi mult-visata cafea.

Fashion photos | pics

Ultimul gând al nopţii, primul gând al dimineţii...

Înainte de a mă duce la culcare, după o repriză intensă de editat poze & shit, nu vreau să mai zic decât atât:




NINGE, BĂĂĂĂ !!!

Weekend cu aventuri

Sâmbătă, în timp ce eram la o tură foto prin apropierea casei, prietenul meu Sorin, din Brno, îmi trimite mesaj că se îndreaptă spre Sniezka, şi dacă-s prin preajmă, poate ne şi vedem. Evident că l-am sunat imediat. Abia plecau (de acasă). Peste vreo 3 ore, în jur de ora 4, erau la mine. Normal că a doua zi ar fi fost frumos să merem toţi 3 la munte, dar cum eu la 12 juma aveam o întâlnire pe care nici să fi vrut şi n-aş fi putut s-o ratez, a rămas ca ei să plece dimineaţa, iar eu să mă îndrept spre ei, odată ce-aş fi terminat treaba.