miercuri, 27 octombrie 2010

Mi s-a luat de proști!

Bă, parcă oriunde-aș merge și orice-aș face, numai de proști dau. Mă simt ca și cum aș fi blestemat să trăiesc numai între retarzi, idioți și în general, tâmpiți. Mi s-a luat să dau la tot pasul peste genii care nu numai că habar n-au în ce se bagă și cred că le știu pe toate, dar nici măcar nu-s dispuși să accepte o altă părere. De gândit singuri nici nu poate fi vorba...
Deci, în afară de funie, mai are cineva vreo soluție pentru problema mea?

marți, 26 octombrie 2010

Despre România, cu drag

România. Ţara în care dacă eşti implicat într-un proces juridic şi nu ai ce trebuie ca să câştigi (a se înţelege relaţii sau „dovezi” pentru buzunarele atotîncăpătoare ale judecătorului responsabil de caz), te gândeşti la ce artificii poţi recurge pentru a se face dreptate, oricare ar fi aia. Una neinteresată şi necumpărată, adică.

luni, 25 octombrie 2010

Cum se schimbă un paşaport în afara ţării. Românesc.

De câteva zile mă conversez cu consulul român, în vederea schimbării paşaportului. Săracu’-mi expiră pe 12 decembrie, iar io trebuia să-l am valabil cel puţin încă juma de an pentru o viză de Algeria care se pare că s-a anulat. În fine, asta cu anulatu’ am aflat-o abia azi. Până azi trebuia să-mi schimb paşaportu’.
Bun. Prima oară când vorbesc la consulat, mi se spune că maşina de printat paşapoarte s-a futut şi trebe doftoricită. Asta se întâmpla săptămâna trecută. Cât durează s-o reparaţi? Păi io cred că mâine e gata, mi-a zis domnu’ consul. Nu l-am crezut.

Disclaimer

N-am mai scris de mult, ştiu. Dar am avut motive întemeiate. O persoană foarte dragă mie – şi culmea, şi mai dragă de când s-a întâmplat – nu mai e printre noi. A plecat din iadul ăsta numit viaţă. Pentru prima oară în ultimii 40 ani, şi-a permis să se relaxeze.

S-au întâmplat multe. Se vor întâmpla şi mai multe. Iar eu vă voi povesti poveşti nemuritoare despre sistemele din această minunată ţară, în care e posibil să mă întorc în curând.