joi, 26 august 2010

Sânge şi istorie - viking battle reenactment

Când am văzut afişul, am decis unilateral şi fără echivoc că trebuie să mergem. Aşa că sâmbătă dimineaţa, făcut repede cafeaua, băut bagajele – uhm, adică invers... – şi purces la drum. Micul dejun luat într-un motorest pe la 11, în rest mers cam fără pauze.

Tocmai când ne apropiam de locul „vărsării de sânge”, am avut ocazia să vedem sânge vărsat. Sânge real, vărsat real. Un idiot oligofren, retardat şi chior (spun „chior” pentru că n-a văzut „cedează trecerea” – nici indicatorul, nici desenul de pe şosea) s-a pus în faţa unui motociclist. Când am ajuns noi la locul cu pricina, erau doar vreo 3 maşini oprite, în afară de-a împricinatului. M-am băgat şi io în seamă p-acolo, dar nu era cazul de griji, în afară de câteva zgârieturi, nu părea să aibă mare lucru. Deşi, pe dinăuntru, cine ştie...

miercuri, 25 august 2010

De ce americanii sunt dă şit...

... când vine vorba de maşini.
Uite d-aia.

luni, 23 august 2010

Viena. Adică nu, Austria.

E luni şi n-am chef să aberez cum fac de obicei. Aşa că n-o să spun despre Viena decât atât:

Româna e a patra limbă vorbită (după germană, limbile asiatice şi engleză). Turnul Stephansdom-ului e un jaf la drumul mare – te pune să plăteşti 3 euro jumate ca să urci o juma de oră pe scările alea întortocheate şi când ajungi sus, rupt de oboseală şi sete, să cumperi la suprapreţ toate cele. Şi nici măcar nu e deschis până sus. Iar ce vezi de-acolo nu merită nici pe departe 3 euro jumate de căciulă.

Ah, da, şi mare grijă pe unde vă lăsaţi maşina. A mea a stat într-o zonă unde în weekend nu era interzisă parcarea, şi totuşi m-am trezit cu o hârtiuţă de 21 euro în parbriz. Să vedem dacă ştiu unde să mă găsească… Mai amuzant ar fi fost să ne ridice maşina cât timp noi dormeam înăuntru.

În schimb, Austria e mişto. Mişto rău, nu aşa. Unele din cele ce urmează sunt creaţia nevestii. Ghici ciupercă care.

joi, 19 august 2010

Liliput

Pentru că abiam am terminat de editat pozele din Viena, iar textul aferent încă aşteaptă după inspiraţia necesară, azi vă arăt parcul de miniaturi din Kowary. Toate sunt făcute la scară şi respectă toate particularităţile originalului.

Impresionant, cât de multe detalii pot fi în nişte machete...

luni, 16 august 2010

4 mări, 6 nopţi, 5000 km - Turcia V

Încă o noapte pe drum. Un singur amănunt chiar trebuie să-l spun: pentru amatorii de senzaţii tari, sau pentru cei care preferă un drum mult mai plin de adrenalină şi peisaje decât Transfăgărăşanul sau Transalpina, dacă ajungeţi vreodată prin partea asta a Turciei, încercaţi să mergeţi cu maşina de la Fethiye la Denizli. Credeţi-mă, chiar merită, mai ales dacă aveţi un Evo sau un Impreza. Sau ceva similar. Curbele alea chiar cer senzaţii tari, mai tari decât poate să ofere o berlină normală sau o maşină concepută pentru confort pe drumuri asfaltate. Nemţeşti.

vineri, 13 august 2010

4 mări, 6 nopţi, 5000 km - Turcia IV

Având în vedere că în weekend mă duc să-mi arate nevasta Viena, hai să vă zic d-acu ce mai e nou pe la turci. Deci:

În Fethiye trebuia să fie o super-plajă cu o super-apă super-limpede – gen Bora-Bora. Având în vedere că turcii ştiu să facă turism, nu-mi făceam griji prea mari în legătură cu orientarea. Aşa că am plecat la drum cu speraţele ridicate.

Încă o noapte în maşină. Încă o dimineaţă în care următorul lucru după deschiderea ochilor e pornirea motorului şi asumarea unei poziţii confortabile de condus.

miercuri, 11 august 2010

4 mări, 6 nopţi, 5000 km - Turcia III

După plecarea din Zeytinbagi, pentru că se făcuse relativ târziu, iar noi nu prea mâncasem mare lucru în ziua respectivă, ne oprim la primul restaurant de pe şoseaua expres care era semnalizat cum trebuie. Ne aşezăm pe terasă şi mă delectez cu cea mai bună kavurma pe care-am mâncat-o la turci. Plus ceva desert care nu ştiu cum se numeşte – nu era baklava, ci un fel de gogoşele înnecate într-un sirop făcut cu miere, desert care-am auzit ulterior că există cam prin toată lumea arabo-musulmană.

luni, 9 august 2010

Nunta mută

În uichend fusăi la nunta unui coleg. Ceh, de meserie. Acelaşi care-mi povestea acu’ o vreme, după ce m-a întrebat cum merge cu cerutu’ de nevastă and shit, că după ce i-a dat inelul şi ea a zis da, au plâns amândoi. Am încercat atunci să nu râd, dar cred că n-am încercat suficient de puternic.

En fin. Sâmbătă. Îmi zice că să merg de dimineaţă, la ea acasă, să facem obiceiurile. Io, extrem de încântat de ideea de-a vedea cum se desfăşoară o nuntă la ei, am zis da. Deci, prezentat la 8:40 la locul de întâlnire. Aşteptat după toată lumea, apoi mers la mireasă acas’.

joi, 5 august 2010

4 mări, 6 nopţi, 5000 km - Turcia II

Deci, trecurăm de Malko Tarnovo, şi reuşirăm să ajungem la turci. Adică la punctul de trecere a frontierei. Acolo, altă distracţie. Să luăm viza. Mă aşez la un ghişeu unde era coadă. Turcul care stătea la coadă îşi spunea povestea vieţii. Aşa că mă reped la alt birou de unde tocmai plecase un grup. Mă gândeam cu groază că poate şi ăştia vor să vadă ce AK-uri am în portbagaj şi ar fi trebuit să le zic celebra poveste cu „puţintică răbdare, stimabili mustăcioşi”. N-a fost cazul de portbagaj, dar a trebuit să mă plimb pe la vreo 3 ghişee şi să încerc să le explic de ce n-am o destinaţie specifică, în afară de Turcia. În fine, după ultimul stop la duty-free pentru proviziile strategice de ţigări, intrăm efectiv în Turcia.

miercuri, 4 august 2010

4 mări, 6 nopţi, 5000 km - Turcia I

După multă nebuneală, a venit şi momentul apocaliptic: plecarea. Marea aventură în Orientul Apropiat urma să înceapă la o oră matinală a noii dimineţi, nicidecum aşa cum era plănuit, de cu seara precedentă. Aşa că uite-ne pe noi, făcând ultimul drum cu bagajele la maşină, şi direcţia Vamă. Reuşisem să iau un Garmin nou, un 205W, model de bază, care n-avea în momentul achiziţionării decât harta României, urmând ca ulterior să-i pun eu hărţile necesare pentru Turcia, respectiv pe unde vom mai fi ajuns. Din cauză că a trebuit să aştept până au venit hărţile, plecarea a fost întârziată cu un motiv bine întemeiat: am plecat cu imaginea Europei pe calculator. De bine, de rău, în România, Garminul e ok. Adică deşi m-a trecut prin centrul Bucureştiului (lucru bun, dealtfel, fiind cam 3 jumate dimineaţa), m-a scos bine unde trebuia. Adică în Vamă. Asta se întâmpla pe la ora 10 dimineaţa. Acolo, un potop de distracţii (la propriu): venea ploaia – de fapt, ne-a prins, a trebuit să ne întoarcem în Mangalia să schimbăm leii în euro şi să facem plinul (toate astea pe o ploaie torenţială) şi într-un final, am reuşit să ajungem la ghereta cu Bulgaria.

luni, 2 august 2010

Olivier, canadianul

Înainte de-a începe saga turcească, voiam să vă zic despre Olivier, până nu uit. Deşi întâlnirea cu el, absolut întâmplătoare, a avut o oarecare rezonanţă asupra mea...
Olivier e canadian de origine. De asemenea, judecând după aspect şi sacul de dormit pe care-l avea cu el, pare şi homeless. Sau foarte aproape de aşa ceva.

duminică, 1 august 2010

Z'back

Mda, deci m-am întors. Înainte de-a începe povestea cu cum fu pe la turci, mai am de zis vreo două despre un personaj interesant întâlnit în Gent.
Cât despre experienţa turcă, nu pot zice decât c-a fost mişto. Foarte. Atâta doar că n-am editat nici o poză. Şi-s multe rău...
Stay tuned.