Ieri voiam să scriu despre Ziua
Naţională. Voiam să-mi exprim dezgustul faţă de făţarnicii
care se dau de ceasul morţii de 1 Decembrie, iar în rest, când
ajung prin vreo parte de lume unde ar trebui să ne reprezinte,
aruncă pe stradă ambalaje şi coji de seminţe. Voiam să aduc în
discuţie şi pe auto-declaratele victime care se plâng că duc o
viaţă grea, dar dacă-i pui să facă ceva în privinţa asta, îţi
întorc spatele cu dezgust. Voiam să le mulţumesc celor care ne
reprezintă în lume, mai ales domnului consul de la Londra, care
încă mai aşteaptă scuze de la Top Gear, pentru faptul că au avut
curajul să spună lucrurilor pe nume. Voiam să le mulţumesc
neo-comuniştilor care şi-au bătut joc de cei care au murit acum 20
de ani ca ei să poată să-şi bată joc de noi, cei rămaşi. Vreau
să le mulţumesc politicienilor noştri integri, care văd că în
fiecare zi ne satisfac nevoile de circ – pâine nu mai e, sau e
prea scumpă. Sunt multe de spus, dar mă opresc, oricum n-are nici
un sens.
Fiţi fericiţi, români!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu