...dar numai unul e tatăl lor. Io, adică. Bine, îs alții mult mai proști decât mine, dar mă doare mai mult prostia mea decât a lor. Să mă explic.
De vreo lună și jumate, aproape două, aveam niște probleme cu compuțărul de la muncă. Niște bube mulțumită cărora pentru anumite părți din proiectele pe care le făceam în deplasare, trebuia să lucrez pe alte compuțăre. Ca un om civilizat, am încercat să văd care e buba și s-o remediez personal. N-a ținut, așa c-am completat un formular standard, și l-am trimis la HelpDesk. În acel formular descriam exact care e problema. În engleză. Formularul a ajuns la cehi, evident. La biroul de HelpDesk central. Care l-au trimis la biroul HelpDesk local, la centrul de care aparțin eu. Care l-au trimis înapoi la biroul central. Care-au pasat înapoi. Și uite-așa, timp de vreo 3 săptămâni, ping-pongul cu problema mea a continuat cu câte o pasă pe zi. Apoi am plecat în Africa și n-am mai văzut ce s-a întâmplat. Cert e că am ajuns înapoi, fără să-mi pot folosi calculatorul așa cum trebuia.
Mă duc la meseriașul de ITst. Îi explic ce și cum. Îi arăt pe viu. Da, nici o problemă, să-i las calculatorul și se ocupă el. A doua zi avea calculatorul, după ce îi explicasem în toate limbile pământului că NO FORMAT. Înțelesese. Deci ia calculatorul și-mi explică cum că are niște scripturi care readuc sistemul la niște setări originale care bla-bla-bla. Io voiam doar să mi-l rezolve, fără să trebuiască să copiez tot ce-aveam io pe el. I-l las o zi. Dimineața următoare mă duc să-mi iau compuțărul. Evident că ce făcuse el era fix pula. Adică pierdusem o zi de pomană. Ah, că dacă aia n-a mers, nu poate decât să formateze. Așa că iote cum mai pierd eu o zi întreagă făcând curat prin tot compuţărul, copiind toate cele pentru muncă. Dimineaţa următoare mă prezint iar cu calculatorul. Evident că am mai pierdut o zi ca să-mi pună băşinile alea de windoze şi office şi alte câteva rahaturi. Evident, tot cu scripturi. Plus încă o jumate de zi ca să-mi instalez io ce-mi trebuia.
Şi toate astea ca să descopăr de fapt că exact textele care le scrisesem în Africa, rămăseseră pe vechea configuraţie...
Aşa că, cu cea mai adâncă părere de rău, de acum încolo, doar pozele din Etiopia. Povestea a făcut-o pierdută un prost...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu