Povestea din ziua precedentă s-a lăsat cu crampe musculare, aşa că duminică n-am mai fost bun de mare lucru. Ce să facem, atunci? Hai să mergem la nişte cascade.
Înarmaţi cu GPS-ul lui Sorin, ne-am ales trei destinaţii, aproape una de alta şi toate de casă. Bine, n-am ajuns decât la una, şi a ieşit cam aşa ceva:
5 comentarii:
Minunat.Dealtfel natura isasi e o poveste pe care nu ma satur niciodata sa o citesc si sa o descopar.Uitandu-ma la pozele tale,am avut ditr-o data o senzatie de bine si mi-am adus aminte ca de fapt sunt atatea lucruri frumoase pe Pamant.Ideea e sa nu uitam sa ne bucuram de ele.
ardelene, ai dreptate, sunt multe. pacat ca le stricam...
sunt surprins ca ti-am adus o stare de bine, fie ea cat de mica. intr-un sens placut, evident :))
mersi.
Ziceai anterior ca nu intelegi care e experienta pentru care te urasc???? Iote asta de mi-o arati in poze!
Miko, lucrurile is foarte simple: totul are un pret. cat timp esti dispus(a) sa-l platesti, si te impaci cu ideea, totul e ok.
devine interesant abia cand nu vrei. dar e o discutie prea lunga s-o purtam aici ;)
pozele tale au miros imbatator de cetina si apa rece...sti despre ce miros vorbesc
si-mi aduc aminte ca anul asta nu am acut concediu si n-am parasit mizeria orasului macar o zi.te invidiez
Trimiteți un comentariu