Iacătă pe unde-mi mai umblară gioalele în c’est uichend (LE: de fapt, asta s-a întâmplat uichendul trecut):
Vineri seara o pun d’o întâlnire cu Sorin, în Brno. Seara, adică pe la 11 juma, aşa. Sâmbătă dimineaţa, la 5:45 eram în staţia de autobuz, cu tot calabalâcul după mine. După un drum infernal de lung, reuşesc să ajung şi la ei, pe la 10 jumate. Vine Sorin, mă ia în primire, tragem o raită rapidă prin magazine în căutarea unei perechi de pantaloni pentru el, apoi bine-meritata şi mult-visata cafea.
Într-un final, reuşim să ajungem şi acas la ei, şi ce să facem, un’ să merem... hai că ştiu ei nişte chestii mişto pe la vreo 50 km. Ne urcăm în maşină şi la drum.
Sătucul se numeşte Mikulov, şi are un fel de castelaş destul de drăguţ. Plus o arhitectură cel puţin interesantă, unde se amestecă goticul cu interbelicul şi cu elemente arhitecturale d’ale lor. Foarte interesant. Asta ca să nu mai menţionez că am văzut un lac imens, făcut într-o vale din care încă se mai vedeau, răzleţ, câţiva copaci deasupra apei. Bun, ajungem acolo, unde puteam să mergem, având în vedere că deja se cam dusese lumina? În centru, evident.
Şi, cum o imagine face cât o mie de cuvinte, cam asta s-a întâmplat atunci:
Ziua următoare am mers iar în zonă, pentru nişte ruine de pe lângă Pavlov, dar cum abunda de turme de „turişti”, nu prea m-am putut apropia de nişte poze cu ruinele respective, aşa c-a trebuit să mă mulţumesc cu altele...
Mâine, cred, vă zic cum fu la Auschwitz ;)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu