Bă, parcă oriunde-aș merge și orice-aș face, numai de proști dau. Mă simt ca și cum aș fi blestemat să trăiesc numai între retarzi, idioți și în general, tâmpiți. Mi s-a luat să dau la tot pasul peste genii care nu numai că habar n-au în ce se bagă și cred că le știu pe toate, dar nici măcar nu-s dispuși să accepte o altă părere. De gândit singuri nici nu poate fi vorba...
Deci, în afară de funie, mai are cineva vreo soluție pentru problema mea?
4 comentarii:
Esti tare suparat, momentele grele te-au influentat :(.
suparat? mda, oi fi si suparat. dar is mai mult dezamagit, scarbit, enervat si altele din categoria asta.
cred ca acum pot spune ca traiesc, nu?
Nici n-ar avea cum sa accepte alta parere, deoarece ea nu exista. Pentru prost exista doar parerea lui. Centrul universului e in crapatura din calcaiul lui stang.
betty, parc-ai fi subconstientu meu. nici eu n-as fi spus-o mai bine.
Trimiteți un comentariu