Sânge şi istorie - viking battle reenactment

Când am văzut afişul, am decis unilateral şi fără echivoc că trebuie să mergem. Aşa că sâmbătă dimineaţa, făcut repede cafeaua, băut bagajele – uhm, adică invers... – şi purces la drum. Micul dejun luat într-un motorest pe la 11, în rest mers cam fără pauze.

Tocmai când ne apropiam de locul „vărsării de sânge”, am avut ocazia să vedem sânge vărsat. Sânge real, vărsat real. Un idiot oligofren, retardat şi chior (spun „chior” pentru că n-a văzut „cedează trecerea” – nici indicatorul, nici desenul de pe şosea) s-a pus în faţa unui motociclist. Când am ajuns noi la locul cu pricina, erau doar vreo 3 maşini oprite, în afară de-a împricinatului. M-am băgat şi io în seamă p-acolo, dar nu era cazul de griji, în afară de câteva zgârieturi, nu părea să aibă mare lucru. Deşi, pe dinăuntru, cine ştie...

Ce voiam să subliniez e faptul că salvarea a fost chemată când noi eram deja acolo. Nu ştiu dacă ala a fost primul apel, dar vă jur că n-au trecut 5 minute şi paramedicii au ajuns. Aproape imediat după au venit şi capetele de cretă.

Săracu’ motociclistu’ avea motoru’ făcut praf. Fier vechi. Şi stătea întins la vreo 15 metri de el. Şi avea undeva la 150 kile! Motoristu', adică. Deci n-a fost un zbor prea plăcut... În fine, l-am urcat în ambulanţă, a plecat cu el şi noi ne-am văzut de drum.

Am ajuns la locul nostru, ne-am învârtit niţel p-acolo, şi am aşteptat bătălia. Judecând după seriozitatea replicilor (începând cu corturile şi armele şi armurile, şi terminând cu focurile care ardeau sub proţapuri şi picioarele goale din iarbă), ar fi trebuit să fie interesant de urmărit. Mai ales că văzusem şi nişte cai. Deja în mintea mea ştiam unde trebuie să stau ca să prind nişte bătălii călări. Şi-a început.

O mică scenetă, cu muzică pe fundal, prima „bătălie”. Apoi a doua. A treia. Şi tot aşa. După cam o oră, s-a terminat. Aia a fost tot.

Ca idee, n-a fost chiar aşa de rău. Dar mă aşteptam la mai mult. Ceva bătălii individuale mai interesante. Caii erau de fapt doar de manej. Durată mai mare. Nu ştiu, ceva i-a lipsit, chiar dacă câţiva au pus atâta suflet în reconstituire încât au trebuit să întrerupă reprezentaţia pentru a-i duce la îngrijiri medicale. Pe ansamblu a fost ok, dar n-am mai stat şi-a doua zi.

La întoarcere, şoferul cu accidentul abia terminase de curăţat drumul de benzina cursă şi resturile din accident. L-am văzut cum ducea extenuat mătura către maşină. Cap-de-cretă abia plecaseră...

Vă las cu pozele de rigoare: