Mi s-a luat de proști!

Bă, parcă oriunde-aș merge și orice-aș face, numai de proști dau. Mă simt ca și cum aș fi blestemat să trăiesc numai între retarzi, idioți și în general, tâmpiți. Mi s-a luat să dau la tot pasul peste genii care nu numai că habar n-au în ce se bagă și cred că le știu pe toate, dar nici măcar nu-s dispuși să accepte o altă părere. De gândit singuri nici nu poate fi vorba...

Deci, în afară de funie, mai are cineva vreo soluție pentru problema mea?

Despre România, cu drag

România. Ţara în care dacă eşti implicat într-un proces juridic şi nu ai ce trebuie ca să câştigi (a se înţelege relaţii sau „dovezi” pentru buzunarele atotîncăpătoare ale judecătorului responsabil de caz), te gândeşti la ce artificii poţi recurge pentru a se face dreptate, oricare ar fi aia. Una neinteresată şi necumpărată, adică.

Cum se schimbă un paşaport în afara ţării. Românesc.

De câteva zile mă conversez cu consulul român, în vederea schimbării paşaportului. Săracu’-mi expiră pe 12 decembrie, iar io trebuia să-l am valabil cel puţin încă juma de an pentru o viză de Algeria care se pare că s-a anulat. În fine, asta cu anulatu’ am aflat-o abia azi. Până azi trebuia să-mi schimb paşaportu’.
Bun. Prima oară când vorbesc la consulat, mi se spune că maşina de printat paşapoarte s-a futut şi trebe doftoricită. Asta se întâmpla săptămâna trecută. Cât durează s-o reparaţi? Păi io cred că mâine e gata, mi-a zis domnu’ consul. Nu l-am crezut.

Disclaimer

N-am mai scris de mult, ştiu. Dar am avut motive întemeiate. O persoană foarte dragă mie – şi culmea, şi mai dragă de când s-a întâmplat – nu mai e printre noi. A plecat din iadul ăsta numit viaţă. Pentru prima oară în ultimii 40 ani, şi-a permis să se relaxeze.

S-au întâmplat multe. Se vor întâmpla şi mai multe. Iar eu vă voi povesti poveşti nemuritoare despre sistemele din această minunată ţară, în care e posibil să mă întorc în curând.

Genesis / Sniezka aftermath

Povestea din ziua precedentă s-a lăsat cu crampe musculare, aşa că duminică n-am mai fost bun de mare lucru. Ce să facem, atunci? Hai să mergem la nişte cascade.

Înarmaţi cu GPS-ul lui Sorin, ne-am ales trei destinaţii, aproape una de alta şi toate de casă. Bine, n-am ajuns decât la una, şi a ieşit cam aşa ceva:

Sniezka reloaded

Opresc motorul şi sting luminile. Scot cheile şi deschid în spate. Aşez rucsacul pe jos şi schimb adidaşii de condus pe bocancii de munte. E al dracu de frig, cred că-s undeva la 5 grade. Maxim. Cerul e senin şi plin de stele.

Încălţat de scandal, scot frontala din rucsac şi-o aşez în poziţie funcţională. Încui maşina, iau rucsacul în spate şi încep. Sunetul bocancilor pe asfalt, în toată liniştea aia, e oarecum ciudat, obişnuit fiind ca de fiecare dată să văd puhoaie de lume... Mă uit la ceas dârdâind. N-are nimic, mă încălzesc eu mai încolo.

E 5 jumate. Am început.

Preludiu

Vineri, orele 12. Weekend-ul se apropia cu paşi repezi. Pentru că ideea încă unui sfârşit de săptămână petrecut pe lângă bârlog nu mi se părea deloc erotică, decid să ies la munte, la pozat. Mai ales că aveam câteva idei. Aşa că vorbesc cu Sorin. "Vii?" "Hai că vin."

Ideea era să fim dimineaţa sus, pe vârf, să prindem ceaţă and shit. Deci plecarea d-acas devreme. Adică 4-5. Bun. Ce face un om normal în astfel de condiţii? Păi, având în vedere că e după o săptămână de muncă – mă rog, noţiunea e relativă – ar dormi ca un porc. Ce face yours truly? Pufăie la un trabuc, scrie texte de blog şi aşteaptă să se găteze varza cu ciolan la care-a visat de câteva zile bune.

Cel mai probabil, după ce-o să iau un mic-dejun extrem de matinal (sau o cină extrem de târzie, depinde de perspectivă), o să pun frumuşel mâna să bag în rucsac tot ce e nevoie şi la ora menţionată o s-o tai în sus.

Să ne citim sănătoşi.

În curu' gol

Când ziceam odată că toate mi se întâmplă numai mie, aveam dreptate... Azi, la primele ore ale dimineţii, eram la un client. Nu aveam prea mare lucru de făcut, m-am dus mai mult ca băgător de seamă, ca să schimb peisaju’ biroului. Şi la vreo 15 minute după ce ajung acolo, când mă aplec să mut un cablu, what do you know...