Ajuns în aeroport, m-am repezit la o coadă imensă, nu pentru lapte sau ouă, ci pentru bilet, şi după vreo 45 min am reuşit să mi-l iau. M-am repezit afară să bag un pachet de tabac în mine – sănătate curată, nu alta – apoi, cu chiu, cu vai, am reuşit să trec şi de detectoarele de metale care prinseseră drag de mine, de mă puneau să trec într-una prin ele. Acum stau în faţa porţii şi mă minunez cum nişte fătuci – după vorbă, după port, par a fi de la şcoala catolică – stau cu cărţile de rugăciuni în faţă, bâţâie din picioare, murmură din buze frenetic, unele se mai ridică şi-n picioare şi recită, cu ochii-n tavan sau daţi pe spate, de zici că au momente intime cu Duhul Sfânt. Ete, iar s-a ridicat una. Scuze, două... Gizăs, ce (acu s-au aşezat :)) ) ţi-e şi cu fervoarea asta religioasă... Apropo, nu e prima oară când văd asta, dar e prima oară când o enunţ public: de ce toate muierile astea care respiră spiritualitate, sunt respingătoare cu spume?! Cred că Doamne-Doamne a considerat că nu mai trebe lor feminitate...
Iar, o chestie jenibilă s-a făptuit la casa de belete: era un grup de arabi, cu bagaje multe. Da’ multe, tată. Şi când au văzut cât au de plată pentru greutate suplimentară, au desfăcut oamenii geamantanele cât casa şi-au început să scoată de prin ele. Ce? Ce era în’nuntru: boarfe, pungi, punguliţe, chelcăşozuri, orice până să ajungă la greutatea maxim admisibilă. Ce-au făcut cu treburile scoase? Păi ce-ar face orice ţigan cu ele? A produs unu’, el ştie de unde, o plasă din aia cum folosesc ăştia de merg la piaţă, din aia de rafie împletită. Bine, nu de dimensiuni generoase, dar oricum, au plecat de acolo cu ţigănia aia în mână, pe post de bagaj de mână. No comment...
Acu’ mi-am pus căştile, şi caut niscaiva inspiraţie pentru o scriere în versurile lu’ nenii Manowar.
Şi jepaţii ăştia din aeroport n-au nici un hotspot moca. Adică au, dar nu merg momentan. Cred că nu s-au trezit adminii. Plm, ce iese când combini tehnica şi lenea...
t.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu