În uichend fusăi în Bruxel. Mă, capitala asta europeană a ulii, e un fel de mahala mai multinaţională, aşa. Adică vezi toate naţiile, religiile, gusturile şi păturile sociale. Şi nu pot spune că dau prea bine împreună. Şi mai e şi plin de turişti care freacă statui, să aibă noroc, şi stau cu aparatele la ochi. U know, japanese style. Personal, am fost dezamăgit şi de faptul că micii pişăcioşi sunt puşi în nişte poziţii d-ampulea, de nu poţi să tragi şi tu o poză decât ca toţi cocalarii, în faţa gardului de protecţie.
Deci, ca să înţelegeţi câţi străini sunt în Belgia, cred că e cazul să vă zic că-s cartiere de negri, musulmani, evrei, indieni, chineji, şamd. Şi ca să vă faceţi o idee vagă despre câţi negri nenaţionalizaţi îs p-aci, uite ce oferte le fac firmele:
Personal, mie Bruxelles-u’ mi se pare un mare kitch. Adică nu zic, sunt şi muzee, sunt şi restaurante, sunt multe de văzut, dar starea generală e o sufocare cauzată de străini. Plm, când a intră indieni în pub cu pălării şi flori de plastic de vânzare, brusc mă apucă un sentiment acut de „acasă”.
Revin cu poze din Bruxelles, pentru că sincer, după o juma de zi petrecută p-acolo, pe străzi, mă tem că nu pot zice mai mult. În schimb, pot să vi-l arăt pe musiu colegu’, în timpul antrenamentelor pentru „concertul” de vineri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu