Ieri avui zi de shopinguit. Şi io, şi colegu’. Nu cred că am menţionat înainte, dar omu’ are gânduri de mutat în Belgia. Singur, fără famelie, că „după 20 ani de căsnicie, nu prea mai vrei să mai stai aşa de mult în prezenţa fameliei...” şi oricum, „womans is trouble, children is headache”, aşa că mai bine fără ei. Cu toate astea, s-a dat peste cap să o treacă pe fie'sa de un examen de matematică de anul I de facultate – a apelat la colegi şi cunoştinţe şi, vezi Doamne, „aia e matematică de doctorat, nu de facultate”. Normal, că fie-sa nu putea să treacă singură, că doar era în Franţa, într-un turneu cu trupa ei de suflători. Ah, nu v-am zis? E flautistă :))
Bun, deci el vrea să vină în Belgia, că e raiul pe pământ pentru el. Problema e că nu l-a chemat nimeni, iar el e şi futul fudul şi nu vrea să le zică nimic, nu se coboară el la nivelul ăsta... Şi chiar dacă ar fi să-i propună cineva ceva, el nu vorbeşte nici flamandă, nici franceză, iar germana o rupe în acelaşi accent de baltă de Michigan cu care vorbeşte şi americana sau scoţiana. Ergo, trebuie să înveţe flamandă. Şi ce modalitate mai bună decât dintr-o carte? Deci săptămâna trecută am fost cu el să-şi dea comanda de carte, iar ieri am fost iar cu el să şi-o ia. Şi şi-a luat-o. Şi cartea la fel.
Deci, ca să fie clar pentru toată lumea: cartea e în flamandă, despre flamandă. Şi-l întreb după ce ieşim din magazin, abia abţinându-mă să râd: "Mă, da’ dacă tu nu ştii deloc limba, cu ce te ajută să ai o carte într-o limbă pe care n-o ştii, dar vrei s-o înveţi?" "Păi nu, că am dicţionare pe net!!!" "Păi şi cartea asta atunci de ce-ai mai luat-o?!" "Păi nu, că fac notiţe pe ea." "Ah, deci ca să înţeleg şi io, tocmai ţi-ai luat un caiet de 18 euro..." N-a mai zis nimic.
Cred că ar trebui să încep o nouă rubrică, „Despre inteligenţă, în general”...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu