Mulţi proşti pe lumea asta...

...dar numai unul e tatăl lor. Io, adică. Bine, îs alții mult mai proști decât mine, dar mă doare mai mult prostia mea decât a lor. Să mă explic.

De vreo lună și jumate, aproape două, aveam niște probleme cu compuțărul de la muncă. Niște bube mulțumită cărora pentru anumite părți din proiectele pe care le făceam în deplasare, trebuia să lucrez pe alte compuțăre. Ca un om civilizat, am încercat să văd care e buba și s-o remediez personal. N-a ținut, așa c-am completat un formular standard, și l-am trimis la HelpDesk. În acel formular descriam exact care e problema. În engleză. Formularul a ajuns la cehi, evident. La biroul de HelpDesk central. Care l-au trimis la biroul HelpDesk local, la centrul de care aparțin eu. Care l-au trimis înapoi la biroul central. Care-au pasat înapoi. Și uite-așa, timp de vreo 3 săptămâni, ping-pongul cu problema mea a continuat cu câte o pasă pe zi. Apoi am plecat în Africa și n-am mai văzut ce s-a întâmplat. Cert e că am ajuns înapoi, fără să-mi pot folosi calculatorul așa cum trebuia.

Abyssinia - actul VII

Partea VI

.....................................................................

Deci am ajuns la 5. A 5-a zi în ţara asta. Şi prima sâmbătă. Sărbătorită prin muncă, cum altfel? De la 8 la 8. Mâine mă aşteaptă ceva cu adevărat interesant: program de voie de la 5 la cât-o-vrea-Domnu’.

Aşaaaaa. Azi n-am făcut absolut nimic în afară de muncă. Şi nu-mi surâde ideea de-a fi petrecut aici o zi în care să nu fac nimic pentru mine.

Nu mai am inspiraţie.

Ba da. Am uitat. De dimineaţă, când m-am întâlnit cu indienii la micul dejun, mă întreabă unul dacă am apă caldă. Normal că am belit ochii mari. Cică ar fi un boiler sau ceva instalaţie de încălzit apa, dar care nu era pornită aseară, când m-am lăiat cu apă rece. Aşa că după o sâmbătă muncitorească, petrecută mai mult tolănit prin praf, am venit acas’ cu o poftă nebună să mă lai. Şi guess what?

Abyssinia - actul VI

Partea V

.....................................................................

Azi a trebuit să ne mutăm din Dila în Hagere Mariam, la vreo 100km mai în sud. Aşa că de dimineaţă am predat... ahem... „camerele” şi am plecat la muncă cu tot calabalâcul după noi. Despre cei trei purceluşi v-am povestit deja; mai sunt doi nativi şi yours truly. Ei bine, Goro şi cu mine am plecat miercuri din Addis Ababa cu o maşinuţă închiriată. Cu şofer cu tot. Ghici ce maşină e. N-o să nimereşti niciodată să spui „Toyota Hiace din ’81, cu tracţiune integrală şi toate piesele originale” din prima.

Abyssinia - actul V

Partea IV

.....................................................................

Azi începem cu sfârşitul. Adică iar m-am căcat pe mine de râs când am ajuns acas. Să luăm aminte:

Ăştia mai d’un leat cu mine, cel puţin, ar trebui să-şi mai aducă aminte. Ăia mai bătrânii, ar trebui să devină nostalgici, oarecum. Puţoii şi generaţia haifaiv ar trebui să ridice nedumeriţi din umeri. Sper c-am fost destul de concludent: pană. Adică nu pană, s-a întrerupt curentul în „cartierul” meu pentru egalizarea reţelei. Tot un drac, n-am avut lumină. Şi eu care venisem acas, hotărât să lucrez ceva...

Abyssinia - actul IV

Partea III

.....................................................................

Bun, mergem unde avem treabă, vorbesc cu oamenii, rămâne pe mâine, hai la hotel. Ajungem la hotel, care e undeva la vreo 50m de drumul principal asfaltat. Mă aşteptam la ceva, nu mă aşteptam la Hilton şi Sheraton, repet, dar de asemeni nu mă aşteptam la asta. Atât, îmi pare rău că nu-mi mai merge super-angularul, să prind toată debaraua, să vă faceţi o idee. Dar vă pot arăta baia :D. Pardon, o parte din ea, cea mai importantă.

Abyssinia - actul III

Partea II

.....................................................................

Nu pot spune c-am dormit bine. M-am perpelit de pe la 11 până în jur de 1, când am reuşit să adorm, scenă care s-a repetat dimineaţa. Acum, nu ştiu dacă e de la schimbarea de climă, zonă şi toate cele, o să văd pe parcurs. Programul pe azi arată cam aşa: mic dejun, dus la firmă cu un coleg, plecat cu alţi 2 colegi la prima destinaţie, la vreo 370 km sud de Addis Ababa. Cred că o să fie chiar interesant :D.

Lol. Deci OMFG. M-am crăcănat de râs. Sunt căcat pe mine de râs. La propriu. Tocmai am ieşit din duş, din camera de hotel. Ce Sheraton, ce Hilton, astea-s mizilicuri. ĂSTA e hotel adevărat. Dar, scuze, trebuie să le luăm pe rând, ca să vedem de unde-am plecat şi unde-am ajuns.

Deci, să începem cu începutul. Dimineaţa. Micul dejun. Mic. Cam aşa de mic:

Puterea obişnuinţei

Azi am fost la prima cafea „civilizată”. Mint, de fapt prima a fost pe avion, Roma-Zurich. Ce-ai, mă, păi după ce 2 săptămâni am băut nectarul ălora, pot io să mă declar satisfăcut de pişoarca asta ordinară? Fie ea ce-o fi, nu se compară...

Abyssinia - actul II

Partea I
.....................................................................
Booon, plec deci să scot nişte bani. Înţelesesem că am privilegiul să stau pe lângă unul din cele 3 bancomate din oraş capitală. Aşa că mă duc spre clădirea aia albastră, la vreo 400m de guest-house-ul meu. N-am apucat să fac 50m, că au început să mă ia băieţii în primire. Deja m-au văzut că am stat mai puţin la soare ca ei şi veneau că domnu’ dă şi mâie să iau o pâne! Io le făceam semn scurt din mână să plece, fără să mă uit la ei, şi mergând înainte. Unu’ dintre insistenţii ăştia s-a ţinut după mine, încercând să mă aburească, vreo 100m. Chiar m-a întrebat dacă vorbesc engleza. Nu ştiu dacă m-a crezut când i-am răspuns no ingles. Mă pregăteam să-i zic ceva în română, dar a apărut salvarea mea: o Hilux care dădea cu spatele, ghidată de un portărel. Sau ceva de genul ăsta. Când ne-am apropiat suficient de mult, m-am băgat frumos între nea ăla în uniformă – care, apropo, mi-a zâmbit – şi Marele-Cur-de-Tablă. Evident că băietu’ şi-a cam luat ţeapă. La fel de evident că şi eu mi-am luat, că abia scăpasem de el şi m-au şi luat alţii, să-mi vândă ceva. Mda.