joi, 7 mai 2009

Hai să fim proşti!...

Bunicu-meu avea un vecin, Miron, care a murit acum muuuuulţi ani. Şi de la nea Miron ăsta, în afară de nişte vagi amintiri cu el trăgând cu o puşcă de vânătoare cu 2 ţevi alăturate (cred că era de calibru 22, dar e foarte posibil să mă înşel, sunt mulţi ani de atunci) după ciori, în grădină, mai am o vorbă, care a adoptat-o şi ăla bătrânu’. Născut la ţară, crescut în mediul rural, unde filozofia vieţii e foarte pragmatică, când auzea o chestie căreia nu-i vedea rostul sau i se părea d’ampulea, el zicea, simplu şi la obiect, „Hai să fim proşti!...”
În ultima perioadă e plină blogosfera de un curent care habar n-am cum se numeşte, şi, sincer, mă lasă fix rece. Aproape 3 sferturi (dacă nu mai mult) din autori, cred că scriu cu dicţionarele în faţă. Epitete, metafore, comparaţii, elucubraţii, lucuri alambicate, toate răzbat de acolo şi, normal, primul lucru care te izbeşte când citeşti un monstru din ăsta de frază din care la prima vedere nu înţelegi decât sensul cuvintelor luate separat, şi nu al întregii construcţii, este „Aiii, să-mi bag  $*!@, ce om dăştept...!!!”. Şi discret, în colţul gurii căscate de admiraţie, începe să curgă invidioasă, o bală. 
Dar de fapt, pe mine altceva mă cam frământă. De ce lucrurile simple au nevoie de pagini întregi ca să fie spuse? Nu accept ideea că asta e una din ironiile vieţii. Mai degrabă sunt dispus să accept că vrem să ieşim în evidenţă, că pentru o frază din asta pierdem 2-3 ore din viaţă, că vrem să ne cultivăm alter-ego-ul prin intermediul acestor jurnale electronice, şi să fim o persoană care n-o să reuşim niciodată să fim în viaţa cotidiană. 
Aşa, ca pentru cultura mea generală (de făinoase), oare câţi oameni la întrebarea „ce faci?”, ar răspunde aşa:


Personal, sunt convins că epatanţii ăştia valorează exact cât o pereche de şosete de unică folosinţă. Eu, unul, prefer să am o conversaţie lejeră, în limbaj accesibil şi cu idei uşor de exprimat, fără să stau să răsfoiesc DEX-ul, dicţionarul de arhaisme, dicţionarul de neologisme, de sinonime, şi orice altceva. Prefer să mă cramponez pe înţelegerea ideii, nu a frazei care încearcă s-o exprime.
Dar na, io-s un ţărănete prost, ce ştiu io....

2 comentarii:

decebal spunea...

Mi-a placut asta. Exact asta este si parerea mea. De obicei cand vad o fraza de genul asta, nu citesc mai departe.
Imi mai plac inceputurile standard, de genul : "in aceasta tara in care..." sau "mintea umana..."

dana spunea...

fiecare cu pasarica lui,asta e,ce naiba sa-i faci?poate doar cu DEX-ul sunt stapani pe picioarele lor...