Zilele trecute ma duc cu nevasta la Kaufland. Voia sa ne uitam de niste costita afumata si carnaciori (il vazuse pe Jamie Oliver pregatind ceva pentru masa de Craciun si ni se facuse si noua pofta), sa vedem ce oferte mai sunt, si bine-nteles, sa ne plimbam.
Cand ajung la etaj, la cosmetice/sanitare, mi-aduc aminte ca n-ar strica sa-mi iau si o periuta de dinti. Asa ca ma bag printre rafturi, si vad undeva, intr-un capat, niste periute de dinti atarnate pe suporti. Ma dau mai aproape si incep sa ma uit.
Aria periutelor, asa cum mi-o reprezentasem in minte, era cam de 1x1 metri patrati. Tot uitandu-ma ba la una, ba la alta, ba mai sus, ba mai jos, stanga-dreapta, realizez ca de fapt plecasem de mult de langa ceea ce vazusem initial.
Si abia atunci am realizat grozavia in fata caruia ma aflam: standul de periute avea cam 7x2,5 mp!!! Plm, o enormitate care i-ar fi lasat cu gura cascata chiar si pe egipteni (sau poate ca in Kaufland, la raionul de periute de dinti, le-a venit faraonilor ideea de-a construi ceva putin mai mare decat el) se casca in fata mea, iar eu stateam mut de admiratie si uluit peste masura si contemplam aceasta opera de arta moderna.
Stateam aproape in planul periutelor si ma uitam razant spre capatul indepartat al raionului, si vedeam periuta dupa periuta dupa periuta dupa periuta, una cu peri rosii, una cu peri albastri, una cu peri verzi, una curbata, alta dreapta, alta ergonomica, unele branduite, altele facute la polonezi, in ghetto, unele mai mari, altele mai mici, unele cu niste dispozitive ingenioase de curatat (Dumnezeu stie ce-ar fi trebuit sa curete chestiile alea; dar de curatat ceva erau sigur, pentru ca aveau ceva ca o mica perie la capat), articulate la capatul manerului, de aratau ca un brici semi-deschis, si pot s-o tin mult asa, cu lucruri minunate care mi s-au dezvaluit atunci.
Apoi ma dadeam in spate, si ma uitam din departare la toata enormitatea acelei opere de arta, acea ars magna a periutelor de dinti Colgate, Sensodyne, si altor branduri ale caror nume le-am uitat. Eram atat de fascinat de acest incantator spectacol igienico-dentar, incat admiram mut aceasta opera dumnezeiasca a vreunui merchandiser cu doctorat in “Marketingul periutelor de dinti” si prin cap mi se desfasurau diferite filtre pentru alegerea periutei de dinti ideala. Aceasta stare de contemplare a durat cateva minute bune, dupa care, indecis asupra carui model sa ma orientez (preturile nici nu intrau in calcul), m-am indreptat catre carnuri. Doar venisem pentru costita afumata si carnaciori, nu?
In tot acest timp in care eu aveam revelatia Zeului-Igienei-Dentare, Alina avea si ea parte de alte revelatii, date de Zeul-Periilor-de-Par. Ne-am reintalnit in timp ce admiram ostentativ un frigider in care se odihneau halci de carne si batoane de salam. Mi-a intins o periuta de dinti. Am facut ochii mari si-am intrebat-o: “Da’ de ce tocmai asta?!” (intre noi fie vorba, nu era deloc un model de top, nu era nici ergonomica, nici n-avea dispozitiv de curatat, nici insertii de policarbonati in maner n-avea; singurul lucru care-l avea, erau perii colorati – albi si albastri)
”Eh, ti-am luat-o si eu din raft, pur si simplu. Nu e buna?”
”Ba da, draga mea, e foarte buna...”
... incepatorii astia....!
merit un vot?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu