Aseara, dupa ce ne-am intors amandoi de pe la sali (ea de fitness, io de caftai), am stat cu nevasta la o portie de vorba, apoi ne-am uitat la 24. Toate bune si frumoase. Totusi, era inca devreme cand am terminat cu 24, asa ca nu prea aveam chef de culcare. Asa ca am ajuns la un compromis: “Mai bagam cate-o tigara, si apoi ne bagam in pat”. Super tare. Si io, cu mintea mea luminata, ce zic? “Hai sa bag un film usor, sa alunece tigarea mai bine.” De desene animate n-aveam chef, asa ca bag ”Jamie Oliver cooks Christmas plus extras”. Gresala vietii mele.
Pana atunci, mai vazusem cate ceva din operele mai-sus-amintitului, si de ce sa nu recunosc, are sarm. Felul lui de a vorbi, putin sasait, putin peltic, modul in care gesticuleaza, freza aia zburlita, faptul ca e durduliu si simpatic si inteligent (aici ma vad pe mine :D), m-au facut sa-l indragesc. Plus ca se si pricepe in bucatarie. Buuuun.
Aseara, in timp ce trageam cu nesat din tigara si urmaream cum taie ala ceapa, ruleaza carnati in felii de sunca afumata si salvie, face baituri, umple curcanu si-l baga la cuptor pentru 3 ore, amesteca untu cu diverse legume si chestii din carne care sa-i dea arome, ei bine, in tot timpul asta, eram in pericol de moarte. Pentru ca efectiv imi ploua in gura. La fiecare cateva secunde, inghiteam in sec (mai putin la faza cu piureul de legume – peste aia am sarit foarte repede. Nu de alta, da’ nu avea carne :D).
Nu pot spune ca mi-era foame, da’ parca as fi luat o gustarica. N-aveam iar chef de ciorba de burta si tochitura, voiam ceva rapid si usor. Un sandwich ar fi fost excelent. Da’ cand ma gandeam la toata umplutura aia din curcan (costita afumata, ceapa, paine, carne tocata, ierburi si ce Dumnezeu o mai fi pus nemernicu ala prin ele), sau la pulpele alea de porc facute la cuptor (dintr-un alt episod cu „Jamie cooks Christmas“, pe care-l vazusem anterior, si la care salivasem cel putin la fel de mult), si la legumele alea la cuptor stropite cu miere si busuioc, parca amestecu’ meu de 2 felii de paine si umplutura aia anosta de salam si cascaval dintre ele (chiar daca stropite cu sos de soia) nu mi se mai parea apetisant deloc.
Si uite-asa statea yours truly, aseara pe la 11 juma’ in fata calculatorului, cu tigarea-n coltu’ gurii, tragand cu nesat, uitandu-se la sadicu ala de Oliver care n-are altceva de facut decat sa amarasca oamenii de bine din intreaga lume, si salivam mai ceva ca cainele lu’ Pavlov, si ma ofticam de-mi venea sa inchid ala si sa ma duc la culcare – da’ mai era ceva, care nu ma lasa – si-am stat amandoi (io si cu muierea mea) de la 10 jumate, cand am terminat cu 24, pana pe la 12 si’un sfert, cand am terminat cu Oliver ala, fumand ca turcii (pentru ca nah, noi nu aveam in bucatarie bunatatile de erau pe masa aluia), pana a dat Domnu’ si s-a terminat filmu’ ala de rahat, si-am putut si noi sa dormim. Cel putin bine ca n-am visat mancare....
Acum m-am invatat minte. Diseara, ma pun la masa, mananc bine, pana simt ca pleznesc, si apoi dau drumul la alte episoade cu sadicul-sef Jamie Oliver. Macar acum pot sa-mi iau revansa: “Buey, jmekere, rahaturile tale de legume cu unt si arome si rahatu’ ala de visine cu porc, ma pish pe ele, io prefer tot untura pe paine cu rosii!”
Merit un vot?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu