Deja ne luaseram gandul sa putem plati donatia la romani, asa ca trebuia sa vedem cum facem s-o platim la bozgori. Ce ma-sa, doar aveam si forinti la noi! Fara sa mai mentionez ca la indemnul nevestei (”Schimba si tu mai multi, acolo, sa fie, daca trebuie sa platesti vreo taxa, ceva?!”), aveam acum mai multi forinti decat aveam nevoie. Da’ era ca draqu, ca era aproape 3 dimineata, unde mortii ei sa platesc, ca sa-mi vad si io de drum?!
Asa ca hotaram sa ne oprim in vreun orasel sau satuc, si sa asteptam sa se deschida posta, ca puteam plati si la posta, apoi ne vedem de drum. Tanti aia de la casa se schimb, de unde luasem forintii, ne zisese ca in Mako gasim sigur posta, inainte de asta nu e sigur. Asa ca, ajunsi in Mako, ne uitam dupa sigla postei pe vreo cladire la sosea. Uite posta, nu e posta, ajungem in Szeged. Ne facuseram planul sa mergem pe drumul nostru si gasim noi un peco sau vrun militian sa-l intrebam ce si cum. Si-am gasit atat de multi, incat mai aveam putin si ieseam pe autostrada catre Budapesta. Si cum Szeged era ultimul loc unde puteam plati aia, ca in Budapesta nu erau sanse sa intru si sa caut posta, am profitat de un Mol pe care l-am vazut, si intru sa o intreb p-aia (norocul meu ca vorbea engleza cu mainile), si-mi explica aia ca trebuie sa ma intorc, fac a 4-a la dreapta, si ar trebui sa fiu acolo. Ii multumesc frumos, ma intorc la masina, si pornesc. Eram atat de stresat si de obosit incat in loc de iesire, am nimerit in fata spalatoriei.
Intr-un final ajungem inapoi pe drum, facem cale intoarsa, intram iar in oras, numar io a 4-a la dreapta, intru si… zona rezidentiala. Plm, ramasesem fara idei. ”Hai sa ramanem aici pana dimineata, si vedem atunci ce si cum” ”Pai si cum dormim noi in frigul asta?!” ma intreaba Alina. ”Ete colea solutia magica: sacu’ de dormit. Si ce te mai ofuscai cand a fost vorba sa-i luam....” Mai de gura mea, nevasta s-a bagat in sac, si a inceput imediat sa duduie. Eu m-am chinuit mai mult, si pentru ca-s mai mare, si pentru ca am covrigul intre picioare. Mi-am inchis si eu sacul, cu gluga cu tot, si-am inceput si eu sa navighez….
M-am trezit din cauza nasului. Era inghetat bocna. In rest, n-aveam nimic. In timp ce-mi incalzeam nasul prin frecare, am trezit-o si pe Alina, si hai sa vedem ce facem. Deja era 8 jumate. Dormiseram 5 ore la bozgori ca belferii, la 15 m de strada principala, in masina, in sacii de dormit, pe scaunele intinse. Oricum, facea toti banii sa vezi fetele pe care le faceau oamenii care treceau pe langa masina, iar noi mocaiam in saci!
Cum Alinei nu-i prea venea sa iasa din caldurica, ma sacrific eu si ies sa intreb pe careva incotro e posta. Oricum nu erau multi oameni pe strada pe frigul ala, dar prind io o tanti, care fara sa inteleaga engleza, germana, sau romana (desi, daca ma adresam in swahili cred ca aveam mai multe sanse), imi explica in limbajul mainilor ca trebuie sa merg inainteeeeeeeeee....... ahaaaaaaaa, e de mers, tata......
Ma intorc la masina, imi scot nevasta cu forta din sacul de dormit, si tremurand si noi, si masina, o luam in directia indicata de tanti. La un moment dat, Alina: ”Uite banca, uite banca! Uite Reiffeisenu!” Intru eu cu greu pe o straduta stramta, gasesc un loc intre 2 masini, exact in fata pancartei care zicea ca e parcare cu plata, si trebe sa stai maxim o ora. Maxim o ora, nu-i problema, ca nu stau atat, da’ unde platesc? Ma uit de aparat, aparat nem, ”Ramai tu aici, si io trag o fuga la banca sa rezolv. Daca vine careva cu sapca’n cap, ii zici ca m-am dus sa caut aparatu’ de taxat.”
Ajung la banca, ma duc la primul ghiseu intalnit, o intreb pe duduie “Doici? Inglis?”, aia se blocheaza, apoi pune mana pe telefon si incepe sa sune. Si suna....... si suna...... si iar suna...... Dupa ce m-am plictisit asteptand sa raspunda cineva la telefonu’ ala blestemat, ma duc la niste consultanti, le dau ziua buna in angleza, le intind hartia, zic ca vreau sa le dau bani, se poate? Da’ cum sa nu, luati loc! Incepe duduia aia sa umble pe filme porno calculator, baga de la tastatura, dupa care-mi zice ”Aaaa, ne pare rau, dar nu puteti decat de la posta!” ”Cum plm numai de la posta?! Ce e atat de complicat sa depui niste bani si tu ca banca sa-i transferi in alt cont?!” Cre’ ca nu mi-a inteles punctu de vedere, ca nu mi-a raspuns. Am intrebat-o unde e posta, si mi-a aratat o directie, da’ n-am inteles exact ce si cum.
Ies din banca pulii, ma indrept in directia indicata de aia. La o trecere de pietoni, asteptand sa se faca verde, vine una langa mine, imi dau basca jos, si spasit, cu ea in mana, ma uit duios in ochii ei si o intreb ”Inglish?” Prima reactie a fost sa fuga. A doua a fost cea buna: ”Yes”. Mi-a explicat duduia ca e exact pe straduta unde mergeam io, la vreo 80 m mai in jos. Ajung. Scria mare POSTA. Slava Domnului! Intru pe usa, inauntru 2 agarici, unu in costum de paznic, ma uit la ei, n-avea nici un sens sa-i intreb daca stiu sa vorbeasca altceva decat bozgoreasca, si-i arat aluia hartia. Ala incepe sa dea din gura si din maini, si sa-mi indice o alta directie.
Am priceput, nu puteam sa platesc acolo. Repede inapoi la masina, roaga-te sa o gasesti tot acolo, era totul ok, pornim in directia indicata de ala (mai ales ca posta asta era la 30 m de unde lasasem masina, dar pe alta fata a cladirii, deci n-aveam cum s-o vad), si mergem pe straduta pana ajungem intr-un fel de piata mare, cu cladiri vechi si impozante, si multe banci. Las masina in fata unei banci, nevasta sa aiba grija de ea, si plec sa dau ocol. Ii ochesc pe doi mai tinerei, el si ea, si zic astia trebe sa vorbeasca engleza. Mai ales ca aratau si spre coorporative. Ma duc la ei ”Hello!”. Aia ochii mari. “Inglish?!” “ Nem tudom” Cre’ ca-ti bati joc de mine! ”Bine, fie si asa... POSTA! Donde esta la POSTA?” Aia iar chineji. “POSTA. POSTA!” Le arat sigla de pe hartie. Aia ridica din umeri, chineji mai departe. Mortii vostri de bozgori; plec mai departe. Dau ocol, nu gasesc nimic. Cand sa dau sa ma intorc la masina, vad niste femei in salopete verzi, care maturau prin parc. Ma duc la una cu tupeu, ii arat sigla de pe hartie ”Posta?” Aia incepe sa balmajeasca ceva si-mi arata o cladire. Era a 2-a de unde parcasem masina, dar in sensul opus fata de unde incepusem sa merg eu – tipic Murphy. Ajungeam si la ea intr-un final, dar mai dura vreo 4 treceri de pietoni si 8 minute. Ma duc, completez un cacat de formular, platesc – nici o taxa, evident – si ies.
Cum ma indreptam io agale catre masina, o vad pe Alina ca-mi facea semne disperate cu mana: “Vino repede!!!!” Ajung, ma urc, “Ce e, femeie?” “Uite astia cu traileru, cred ca ridica masinile parcate!” „Ce-ai, femeie, nu vezi ca aia strang beculetele de craciun?!“ “Las’, ca poate au vrun prieten care lucreaza la ridicat masini! Hai sa plecam mai repede! Ai platit?”
Ne-am bagat iar pe drumul care ducea in autostrada de Budapesta. Cand sa iesim din oras, vede nevasta un anunt mare cu Cora “Ce mi-ar fi placut sa mergem si noi…. Da’ pun pariu ca e in partea cealalta fata de cum mergem noi…. Uite-o aici! OPRESTE!!!!” Am oprit dupa intersectia unde se intra catre Cora. Nu puteam lasa masina acolo, pe marginea drumului, chiar daca era aproape. Am vazut ca era semafor, nu venea nimic din spate, nici din fata, asa ca am intors la capatul scuarului si m-am bagat la Cora. N-am vazut nici linie continua, nici masini, soferul parfect. Ne mai ramasesera forinti in valoare de aproximativ 35 lei. Evident ca i-am cheltuit pe lucruri importante (maioneza, kinley si ceva de dulce).
Dup-aia am fugit repede pe autostrada, sa nu ne prinda noaptea pe drum.
Totusi, ne-a prins. Si dupa ce ne bucurasem de soare o zi intreaga (bine, mai mult Alina s-a bucurat de soare, ca io-mi uitasem ochelarii acas’), era sa ne distram aci, la cativa km de casa. E o panta destul de lunga si destul de sinuoasa. Panta care are portiuni de zapada inghetata pe ea. In general pe mijlocul sensului, pe unde nu prea calca rotile, dar mai sunt si aleatorii. Si cum urcam io usurel, ca tocmai iesisem din localitate, cand sa-i dau sa schimb, nu stiu ce-a prins pe dedesubt, ca a inceput bubulina sa dea din cur. De vreo 2-3 ori s-a naravit, apoi s-a cumintit. Nevasta deja cand a vazut ca masina face mai urat ca ea, s-a prins de portiera si-o tinea strans in brate.
Pana la urma am ajuns in regula, si chiar la timp sa mai mergem si prin magazine, inainte de a se inchide.
Asa ca hotaram sa ne oprim in vreun orasel sau satuc, si sa asteptam sa se deschida posta, ca puteam plati si la posta, apoi ne vedem de drum. Tanti aia de la casa se schimb, de unde luasem forintii, ne zisese ca in Mako gasim sigur posta, inainte de asta nu e sigur. Asa ca, ajunsi in Mako, ne uitam dupa sigla postei pe vreo cladire la sosea. Uite posta, nu e posta, ajungem in Szeged. Ne facuseram planul sa mergem pe drumul nostru si gasim noi un peco sau vrun militian sa-l intrebam ce si cum. Si-am gasit atat de multi, incat mai aveam putin si ieseam pe autostrada catre Budapesta. Si cum Szeged era ultimul loc unde puteam plati aia, ca in Budapesta nu erau sanse sa intru si sa caut posta, am profitat de un Mol pe care l-am vazut, si intru sa o intreb p-aia (norocul meu ca vorbea engleza cu mainile), si-mi explica aia ca trebuie sa ma intorc, fac a 4-a la dreapta, si ar trebui sa fiu acolo. Ii multumesc frumos, ma intorc la masina, si pornesc. Eram atat de stresat si de obosit incat in loc de iesire, am nimerit in fata spalatoriei.
Intr-un final ajungem inapoi pe drum, facem cale intoarsa, intram iar in oras, numar io a 4-a la dreapta, intru si… zona rezidentiala. Plm, ramasesem fara idei. ”Hai sa ramanem aici pana dimineata, si vedem atunci ce si cum” ”Pai si cum dormim noi in frigul asta?!” ma intreaba Alina. ”Ete colea solutia magica: sacu’ de dormit. Si ce te mai ofuscai cand a fost vorba sa-i luam....” Mai de gura mea, nevasta s-a bagat in sac, si a inceput imediat sa duduie. Eu m-am chinuit mai mult, si pentru ca-s mai mare, si pentru ca am covrigul intre picioare. Mi-am inchis si eu sacul, cu gluga cu tot, si-am inceput si eu sa navighez….
M-am trezit din cauza nasului. Era inghetat bocna. In rest, n-aveam nimic. In timp ce-mi incalzeam nasul prin frecare, am trezit-o si pe Alina, si hai sa vedem ce facem. Deja era 8 jumate. Dormiseram 5 ore la bozgori ca belferii, la 15 m de strada principala, in masina, in sacii de dormit, pe scaunele intinse. Oricum, facea toti banii sa vezi fetele pe care le faceau oamenii care treceau pe langa masina, iar noi mocaiam in saci!
Cum Alinei nu-i prea venea sa iasa din caldurica, ma sacrific eu si ies sa intreb pe careva incotro e posta. Oricum nu erau multi oameni pe strada pe frigul ala, dar prind io o tanti, care fara sa inteleaga engleza, germana, sau romana (desi, daca ma adresam in swahili cred ca aveam mai multe sanse), imi explica in limbajul mainilor ca trebuie sa merg inainteeeeeeeeee....... ahaaaaaaaa, e de mers, tata......
Ma intorc la masina, imi scot nevasta cu forta din sacul de dormit, si tremurand si noi, si masina, o luam in directia indicata de tanti. La un moment dat, Alina: ”Uite banca, uite banca! Uite Reiffeisenu!” Intru eu cu greu pe o straduta stramta, gasesc un loc intre 2 masini, exact in fata pancartei care zicea ca e parcare cu plata, si trebe sa stai maxim o ora. Maxim o ora, nu-i problema, ca nu stau atat, da’ unde platesc? Ma uit de aparat, aparat nem, ”Ramai tu aici, si io trag o fuga la banca sa rezolv. Daca vine careva cu sapca’n cap, ii zici ca m-am dus sa caut aparatu’ de taxat.”
Ajung la banca, ma duc la primul ghiseu intalnit, o intreb pe duduie “Doici? Inglis?”, aia se blocheaza, apoi pune mana pe telefon si incepe sa sune. Si suna....... si suna...... si iar suna...... Dupa ce m-am plictisit asteptand sa raspunda cineva la telefonu’ ala blestemat, ma duc la niste consultanti, le dau ziua buna in angleza, le intind hartia, zic ca vreau sa le dau bani, se poate? Da’ cum sa nu, luati loc! Incepe duduia aia sa umble pe filme porno calculator, baga de la tastatura, dupa care-mi zice ”Aaaa, ne pare rau, dar nu puteti decat de la posta!” ”Cum plm numai de la posta?! Ce e atat de complicat sa depui niste bani si tu ca banca sa-i transferi in alt cont?!” Cre’ ca nu mi-a inteles punctu de vedere, ca nu mi-a raspuns. Am intrebat-o unde e posta, si mi-a aratat o directie, da’ n-am inteles exact ce si cum.
Ies din banca pulii, ma indrept in directia indicata de aia. La o trecere de pietoni, asteptand sa se faca verde, vine una langa mine, imi dau basca jos, si spasit, cu ea in mana, ma uit duios in ochii ei si o intreb ”Inglish?” Prima reactie a fost sa fuga. A doua a fost cea buna: ”Yes”. Mi-a explicat duduia ca e exact pe straduta unde mergeam io, la vreo 80 m mai in jos. Ajung. Scria mare POSTA. Slava Domnului! Intru pe usa, inauntru 2 agarici, unu in costum de paznic, ma uit la ei, n-avea nici un sens sa-i intreb daca stiu sa vorbeasca altceva decat bozgoreasca, si-i arat aluia hartia. Ala incepe sa dea din gura si din maini, si sa-mi indice o alta directie.
Am priceput, nu puteam sa platesc acolo. Repede inapoi la masina, roaga-te sa o gasesti tot acolo, era totul ok, pornim in directia indicata de ala (mai ales ca posta asta era la 30 m de unde lasasem masina, dar pe alta fata a cladirii, deci n-aveam cum s-o vad), si mergem pe straduta pana ajungem intr-un fel de piata mare, cu cladiri vechi si impozante, si multe banci. Las masina in fata unei banci, nevasta sa aiba grija de ea, si plec sa dau ocol. Ii ochesc pe doi mai tinerei, el si ea, si zic astia trebe sa vorbeasca engleza. Mai ales ca aratau si spre coorporative. Ma duc la ei ”Hello!”. Aia ochii mari. “Inglish?!” “ Nem tudom” Cre’ ca-ti bati joc de mine! ”Bine, fie si asa... POSTA! Donde esta la POSTA?” Aia iar chineji. “POSTA. POSTA!” Le arat sigla de pe hartie. Aia ridica din umeri, chineji mai departe. Mortii vostri de bozgori; plec mai departe. Dau ocol, nu gasesc nimic. Cand sa dau sa ma intorc la masina, vad niste femei in salopete verzi, care maturau prin parc. Ma duc la una cu tupeu, ii arat sigla de pe hartie ”Posta?” Aia incepe sa balmajeasca ceva si-mi arata o cladire. Era a 2-a de unde parcasem masina, dar in sensul opus fata de unde incepusem sa merg eu – tipic Murphy. Ajungeam si la ea intr-un final, dar mai dura vreo 4 treceri de pietoni si 8 minute. Ma duc, completez un cacat de formular, platesc – nici o taxa, evident – si ies.
Cum ma indreptam io agale catre masina, o vad pe Alina ca-mi facea semne disperate cu mana: “Vino repede!!!!” Ajung, ma urc, “Ce e, femeie?” “Uite astia cu traileru, cred ca ridica masinile parcate!” „Ce-ai, femeie, nu vezi ca aia strang beculetele de craciun?!“ “Las’, ca poate au vrun prieten care lucreaza la ridicat masini! Hai sa plecam mai repede! Ai platit?”
Ne-am bagat iar pe drumul care ducea in autostrada de Budapesta. Cand sa iesim din oras, vede nevasta un anunt mare cu Cora “Ce mi-ar fi placut sa mergem si noi…. Da’ pun pariu ca e in partea cealalta fata de cum mergem noi…. Uite-o aici! OPRESTE!!!!” Am oprit dupa intersectia unde se intra catre Cora. Nu puteam lasa masina acolo, pe marginea drumului, chiar daca era aproape. Am vazut ca era semafor, nu venea nimic din spate, nici din fata, asa ca am intors la capatul scuarului si m-am bagat la Cora. N-am vazut nici linie continua, nici masini, soferul parfect. Ne mai ramasesera forinti in valoare de aproximativ 35 lei. Evident ca i-am cheltuit pe lucruri importante (maioneza, kinley si ceva de dulce).
Dup-aia am fugit repede pe autostrada, sa nu ne prinda noaptea pe drum.
Totusi, ne-a prins. Si dupa ce ne bucurasem de soare o zi intreaga (bine, mai mult Alina s-a bucurat de soare, ca io-mi uitasem ochelarii acas’), era sa ne distram aci, la cativa km de casa. E o panta destul de lunga si destul de sinuoasa. Panta care are portiuni de zapada inghetata pe ea. In general pe mijlocul sensului, pe unde nu prea calca rotile, dar mai sunt si aleatorii. Si cum urcam io usurel, ca tocmai iesisem din localitate, cand sa-i dau sa schimb, nu stiu ce-a prins pe dedesubt, ca a inceput bubulina sa dea din cur. De vreo 2-3 ori s-a naravit, apoi s-a cumintit. Nevasta deja cand a vazut ca masina face mai urat ca ea, s-a prins de portiera si-o tinea strans in brate.
Pana la urma am ajuns in regula, si chiar la timp sa mai mergem si prin magazine, inainte de a se inchide.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu