Până acum, spuneam, nu rata nici o ocazie de a-i spune (într-un fel sau altul) cât de în limbă e după ea. Spun „până acum“, pentru că dracii de mine şi nevasta, l-am mai temperat niţel :D.
Eh, beleaua e cu Sf. Valentin ăsta. Ce să facă?
Discuţia asta a avut loc într-o ceainărie cu specific oriental unde ne-a dus el. Şi stând întinşi pe covoare şi perne, descălţaţi (aveam şi mese, şi puteam să intrăm şi încălţaţi, dar pentru un sentiment de autenticitate, am preferat opusul), fumând o narghilea toţi 3, bând o băutură arabă (ceva din lapte cald amestecat cu ceva care să-l îngroaşe şi să-i dea o aromă specifică, plus scorţişoara de deasupra) şi ceai ceylonez de pe o măsuţă joasă, din bambus (în stil japonez), singuri în bar (la vreo oră şi jumătate după noi a venit un nene care s-a aşezat la o masă în apropiere, dar când a văzut că n-are sens să înţeleagă mare lucru din engleza mea cu Mohammed sau româna cu nevasta, şi-a terminat ceaiul şi-a ieşit repede), şi ascultând muzică indiană în surdină, am pus la cale planul de Sf. Valentin.
Evident că nu ştia ce să facă. Dacă nu-i trimite nici un cadou, nu e frumos. Chiar dacă sunt în jumătăţi opuse de glob, şi chiar dacă ea ştie deja ce simte el, trebuie să-i dea ceva. Ceva simbolic. Ce?
Iniţial el se gândise să facă un calendar cu poza ei, la un atelier foto specializat.
„Auzi, bă, ţie ţi-ar plăcea să te vezi toată ziua pe perete, zi de zi?! Look, that’s me! Again! And again. And again.... whole year long...“
„Mda, probabil că nu e o idee prea strălucită... Crezi c-ar fi mai bine să fac unul cu noi 2?!“
[‘te-m-aş pă calendaru‘ tău!...]
„Bă, asta ar fi fost o idee genială. DACĂ eraţi împreună. Aşa... poate chiar reuşeşti s-o superi“
Frumos era din partea ei, dacă, evident, erau împreună, să-i facă lui cadou un calendar cu ea. Sau cu ei doi. Invers mi s-ar părea cel mai lucru gay.
Bun. Aia nu, aia nu. Atunci ce credem? Care-ar putea să fie un cadou frumos, care să nici nu spună din nou „te iubesc“, dar care să-i arate că de fapt ţine la ea. Mult. „Întreab-o pe Alina, vreau să aflu părerea unei femei!“
Şi aşa dracu de nevastă-mea îi zice că ei i se pare o idee bună să-i trimită câteva flori. Eventual şi un bileţel cu ceva cuvinte frumoase, dar pe cât posibil neutre. „Ca de exemplu?!“ „Ca de exemplu... că are cei mai frumoşi ochi pe care i-ai văzut vreodată. Sau că zâmbetul ei îţi înseninează ziua. Plm, spune-i şi tu ceva frumos, dar nu foarte personal. Şi nu, n-ai voie să-i spui că o iubeşti. Din nou. Te pedepsesc, altfel!“
A zis că e o idee mişto, că oricum are un unchi cu o florărie, deci se pupă la fix. Şi că aşa o să facă, îi trimite bileţelul şi florile, şi aşteaptă răspuns.
Şi bine-nţeles, speră.
Din urmă:
Amicul meu Hamas I
Amicul meu Hamas II
Amicul meu Hamas III
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu