Reteta traditionala de Pizza Diavolului e cam asa: blat normal, se pune pe el salam picant, branza picanta, ardei iute, ceapa, chilli, si tot ce poate fi iute si picant.
Acum, daca am facut introducerea, sa trec la subiect.
Sambata, ies cu nevasta in oras. Mancaseram la pranz, dar era cam 9 cand am iesit, asa ca lupii din burtile noastre incepusera sa-si faca simtita prezenta. Cum majoritatea locurilor care FAC de mancare se inchid pe la 8, nu aveam de ales decat dintre a merge la un peco sa luam ceva sandwichuri sau prostii din alea de uscaturi, sa merem intr-un pub sa luam o bere si-un sandwich, sau la o pizzeria care e deschisa pana la 12. Evident, alegerea s-a impus de la sine.
Intram, ne asezam, vine baiatu’ responsabil cu zona, ne da meniurile, si sa inceapa distractia. Nevasta, o Calzone deschisa, ca de obicei, io o Diavola, 2 beri negre si-o scrumiera. Ne aduce bautura, noroc – noroc, da-i cu bere, da-i cu tigari, apare intr-un sfarsit si nea ala cu pizzele. Ni le pune in fata, ne ureaza pofta buna (de parca nu aveam deja!) si se duce sa mai aduca o farfurie pe care tronau maiestuos o sticluta cu ulei, una cu sos de chilli, un borcanas cu capac perforat in care erau niste condimente taiate marunt, si inca un ceva cu piper parca.
Acum, ambele pizza aveau pe ele bucati de ardei iute taiate cu barda. Evident, cu seminte cu tot. Asa ca Alina, care nu-i suporta, ii ia frumos si mi-i arunca mie pe mancarea mea. Eu inca nu terminasem tigara, abia ne adusese ketchup-ul, asa ca nu ma grabeam cu mancatul, mai ales ca inca erau fierbinti. Pana am terminat eu de fumat chistocul, nevasta deja isi taiase pizza in felii, le mazgalise cu ketchup si se pregatea sa manance.
Si atunci a inceput distractia. Pentru ea, mai exact. Pentru ca, inainte de-a gusta din blestematia aia de mancare, am luat borcanul cu condimente – care intre noi fie vorba, aratau tare apetisant – si-am fost foarte generos cu ele. Si… da-i.
Cand am luat prima gura, am crezut ca m-am ars. Plm, inca e fierbinte asta. Desi, difereau putin senzatiile...
Am mai luat o gura. Si inca o gura. Deja cand eram pe terminate cu prima felie, simteam ca daca scuip pe jos, le topesc alora gresia. Mhhh, nu prea era de bine. In ritmul ala, nu apucam sa termin. Iau o felie de Calzone de la nevasta, cu gandul de a-mi mai racori putin mestecatoarea. Canci, ma ardea si aia.
Felia urmatoare am mancat-o in combinatie de 1:1 cu bere. Adica o gura (mica) de pizza, una (generoasa de bere). In acelasi timp. Huh, s-a mai dus o felie. AMR 6.
Deja dupa a doua felie simteam ca pot respira liber. Circula aerul pe narile mele desfundate instant de ziceai ca am turbine in loc de nas. Macar atat…
A 3-a felie a fost mai mult decat chinuita. Nu de alta, da’ din cauza lacrimilor din ochi nu prea mai vedeam bine. Plus ca incepuse sa ma ia rau de tot cu transpiratii. Nevasta nu mai putea nici ea sa manance. De ras. Statea in fata mea, cu felia ei de pizza in mana, chinuindu-se sa se opreasca din ras, ca sa poata manca.
Cand sa ma apuc de a 4-a felie, am observat ca nu mai aveam bere aproape deloc. I-o iau p’a nevestii, iar ea mai cere un suc. Curaj parca aveam sa ma dau la inca o felie, da’ corpu’ nu prea-mi tinea partea. Cea mai nasoala treaba e ca nici macar nu-mi dadeam seama ce fel de condimente m-au atacat. Sa fie piper? Sa fie ardei? Sa fie boia?! Hmm, decizii, decizii...
Si atunci fac prima gresala. Curiozitatea m-a impins sa iau borcanul ala blestemat cu mirodeniile alea care aratau atat de bine inauntru (nevasta ma tot lua la misto cu ”daca mai vrei putin chilli, uite-aci sticla, poate nu e suficient de iute” – asta, bine-nteles, intre doua reprize de hohote) si sa miros continutul prin gaurele. Evident, nu prea mirosea a nimic. Dezamagit, pun borcanul jos si dau sa ma reped cu curaj in urmatoarea felie.
Pai mai poti? Una dintre nari simteam ca o sa-mi cada. Ma ustura ingrozitor. Faptul c-am prapadit 3 servetele incercand sa-mi golesc nasul de particulele blestemate nu mi-a servit nimic. Cred ca s-au ancorat acolo, pentru ca ore bune dupa, le-am simtit prezenta malefica pe trompa.
Deci sa recapitulam situatia in momentul de fata: ochii imi lacrimau, de ziceai ca sunt cu Mircea Radu langa mine; transpiratia curgea suvoaie pe fata; gura-mi era furnal; nasul – turboreactor in functiune; nervii la pamant; foame mi-era in continuare; cel putin, dupa vreo 6-700 de bere, cu setea stateam mai bine….
Cred ca pentru felia aia mi-au trebuit 10 min, timp in care ma schimonoseam de durere. Totusi, AMR 4…
La un moment dat am simtit mancarimi la un ochi. Ca o paranteza, mainile mele nu intrasera in nici un fel in contact direct cu prafurile diavolului. Evident, am dus mana la ochi si m-am scarpinat.
Dupa ce ca oricum imi lacrima, dupa faza asta n-am mai putut nici macar sa-l tin deschis. Felia aia a fost incredibil de greu de mancat cu un ochi inchis si alalaltu inlacrimat á la Mircea Radu.
Dupa, zic sa ma duc la baie sa ma clatesc pe ochi, ca in ritmul asta ajung si io din ala de umbla pe strada cu bastonu’ alb. Inainte sa intru la baie, fac un stop pe la nevasta si-o pup. Pe buze, de retinut.
Ajuns in baie, chior cum eram – si fara ca mancarimea de la ochiul ala sa fi incetat – ma reped la dozatorul de sapun, imi torn o galeata de lichid in maini, incerc sa nu scap mult printre degete, ma clabucesc bine-bine, clatesc cu un hardau de apa, si apoi, curat si rece, imi dau cu apa pe fata. O data, de doua ori, de trei ori. Raceala aia mi-a facut bine la fata. Din pacate, nu si la ochi.
Cand m-am ridicat si m-am uitat in oglinda, aveam ambii ochi rosii. Am crezut initial ca e ceva in neregula cu oglinda. Nu era. Apoi am crezut ca e ceva in neregula cu mine. Dar nici asta nu era. Apoi am realizat: MA USTURA SI MA MANANCA AMBII OCHI!!! Repet, asta dupa ce le-am distrus alora rezervele strategice de sapun...
Ma intorc resemnat inauntru. Nevasta se freca de zor la gura cu un servetel. Ma uit nedumerit la ea, ea-mi intoarce o privire care scuipa flacari exact ca si gura mea, si-am inteles atunci: o ustura si pe ea. Am inceput sa rad ca prostu’.
Cat timp eu am mai mancat 2 felii, chinuit dar resemnat, ea si-a luat o prajitura. Mancam foc din ala si ma uitam cum ea baga in gura dumicati de prajitura, si incercam sa-mi imaginez ce buna ar fi prajitura aia in locu’ pucioasei mele…
Spre rusinea mea si satisfactia gurii mele, de ultimele 2 felii n-am reusit sa ma apropii. Abia la 2 ore de cand am plecat din bodega Satanei si o jumatate de ora de stat in aerul rece de noapte de februarie, starea mea s-a mai ameliorat putin.
Epilog: cat stateam la masa si fiecare facea ce putea (adica io incercam sa ma chinui cu lava aia, iar nevasta incerca sa respire printre hohote de ras), mai in gluma, mai in serios, ii zic “vai de curu’ meu maine dimineata!”
Dimineata am descoperit cata dreptate (chuinuitoare, Doamne, cat de dureroasa dreptate!) am putut avea cu o seara inainte…
Acum, daca am facut introducerea, sa trec la subiect.
Sambata, ies cu nevasta in oras. Mancaseram la pranz, dar era cam 9 cand am iesit, asa ca lupii din burtile noastre incepusera sa-si faca simtita prezenta. Cum majoritatea locurilor care FAC de mancare se inchid pe la 8, nu aveam de ales decat dintre a merge la un peco sa luam ceva sandwichuri sau prostii din alea de uscaturi, sa merem intr-un pub sa luam o bere si-un sandwich, sau la o pizzeria care e deschisa pana la 12. Evident, alegerea s-a impus de la sine.
Intram, ne asezam, vine baiatu’ responsabil cu zona, ne da meniurile, si sa inceapa distractia. Nevasta, o Calzone deschisa, ca de obicei, io o Diavola, 2 beri negre si-o scrumiera. Ne aduce bautura, noroc – noroc, da-i cu bere, da-i cu tigari, apare intr-un sfarsit si nea ala cu pizzele. Ni le pune in fata, ne ureaza pofta buna (de parca nu aveam deja!) si se duce sa mai aduca o farfurie pe care tronau maiestuos o sticluta cu ulei, una cu sos de chilli, un borcanas cu capac perforat in care erau niste condimente taiate marunt, si inca un ceva cu piper parca.
Acum, ambele pizza aveau pe ele bucati de ardei iute taiate cu barda. Evident, cu seminte cu tot. Asa ca Alina, care nu-i suporta, ii ia frumos si mi-i arunca mie pe mancarea mea. Eu inca nu terminasem tigara, abia ne adusese ketchup-ul, asa ca nu ma grabeam cu mancatul, mai ales ca inca erau fierbinti. Pana am terminat eu de fumat chistocul, nevasta deja isi taiase pizza in felii, le mazgalise cu ketchup si se pregatea sa manance.
Si atunci a inceput distractia. Pentru ea, mai exact. Pentru ca, inainte de-a gusta din blestematia aia de mancare, am luat borcanul cu condimente – care intre noi fie vorba, aratau tare apetisant – si-am fost foarte generos cu ele. Si… da-i.
Cand am luat prima gura, am crezut ca m-am ars. Plm, inca e fierbinte asta. Desi, difereau putin senzatiile...
Am mai luat o gura. Si inca o gura. Deja cand eram pe terminate cu prima felie, simteam ca daca scuip pe jos, le topesc alora gresia. Mhhh, nu prea era de bine. In ritmul ala, nu apucam sa termin. Iau o felie de Calzone de la nevasta, cu gandul de a-mi mai racori putin mestecatoarea. Canci, ma ardea si aia.
Felia urmatoare am mancat-o in combinatie de 1:1 cu bere. Adica o gura (mica) de pizza, una (generoasa de bere). In acelasi timp. Huh, s-a mai dus o felie. AMR 6.
Deja dupa a doua felie simteam ca pot respira liber. Circula aerul pe narile mele desfundate instant de ziceai ca am turbine in loc de nas. Macar atat…
A 3-a felie a fost mai mult decat chinuita. Nu de alta, da’ din cauza lacrimilor din ochi nu prea mai vedeam bine. Plus ca incepuse sa ma ia rau de tot cu transpiratii. Nevasta nu mai putea nici ea sa manance. De ras. Statea in fata mea, cu felia ei de pizza in mana, chinuindu-se sa se opreasca din ras, ca sa poata manca.
Cand sa ma apuc de a 4-a felie, am observat ca nu mai aveam bere aproape deloc. I-o iau p’a nevestii, iar ea mai cere un suc. Curaj parca aveam sa ma dau la inca o felie, da’ corpu’ nu prea-mi tinea partea. Cea mai nasoala treaba e ca nici macar nu-mi dadeam seama ce fel de condimente m-au atacat. Sa fie piper? Sa fie ardei? Sa fie boia?! Hmm, decizii, decizii...
Si atunci fac prima gresala. Curiozitatea m-a impins sa iau borcanul ala blestemat cu mirodeniile alea care aratau atat de bine inauntru (nevasta ma tot lua la misto cu ”daca mai vrei putin chilli, uite-aci sticla, poate nu e suficient de iute” – asta, bine-nteles, intre doua reprize de hohote) si sa miros continutul prin gaurele. Evident, nu prea mirosea a nimic. Dezamagit, pun borcanul jos si dau sa ma reped cu curaj in urmatoarea felie.
Pai mai poti? Una dintre nari simteam ca o sa-mi cada. Ma ustura ingrozitor. Faptul c-am prapadit 3 servetele incercand sa-mi golesc nasul de particulele blestemate nu mi-a servit nimic. Cred ca s-au ancorat acolo, pentru ca ore bune dupa, le-am simtit prezenta malefica pe trompa.
Deci sa recapitulam situatia in momentul de fata: ochii imi lacrimau, de ziceai ca sunt cu Mircea Radu langa mine; transpiratia curgea suvoaie pe fata; gura-mi era furnal; nasul – turboreactor in functiune; nervii la pamant; foame mi-era in continuare; cel putin, dupa vreo 6-700 de bere, cu setea stateam mai bine….
Cred ca pentru felia aia mi-au trebuit 10 min, timp in care ma schimonoseam de durere. Totusi, AMR 4…
La un moment dat am simtit mancarimi la un ochi. Ca o paranteza, mainile mele nu intrasera in nici un fel in contact direct cu prafurile diavolului. Evident, am dus mana la ochi si m-am scarpinat.
Dupa ce ca oricum imi lacrima, dupa faza asta n-am mai putut nici macar sa-l tin deschis. Felia aia a fost incredibil de greu de mancat cu un ochi inchis si alalaltu inlacrimat á la Mircea Radu.
Dupa, zic sa ma duc la baie sa ma clatesc pe ochi, ca in ritmul asta ajung si io din ala de umbla pe strada cu bastonu’ alb. Inainte sa intru la baie, fac un stop pe la nevasta si-o pup. Pe buze, de retinut.
Ajuns in baie, chior cum eram – si fara ca mancarimea de la ochiul ala sa fi incetat – ma reped la dozatorul de sapun, imi torn o galeata de lichid in maini, incerc sa nu scap mult printre degete, ma clabucesc bine-bine, clatesc cu un hardau de apa, si apoi, curat si rece, imi dau cu apa pe fata. O data, de doua ori, de trei ori. Raceala aia mi-a facut bine la fata. Din pacate, nu si la ochi.
Cand m-am ridicat si m-am uitat in oglinda, aveam ambii ochi rosii. Am crezut initial ca e ceva in neregula cu oglinda. Nu era. Apoi am crezut ca e ceva in neregula cu mine. Dar nici asta nu era. Apoi am realizat: MA USTURA SI MA MANANCA AMBII OCHI!!! Repet, asta dupa ce le-am distrus alora rezervele strategice de sapun...
Ma intorc resemnat inauntru. Nevasta se freca de zor la gura cu un servetel. Ma uit nedumerit la ea, ea-mi intoarce o privire care scuipa flacari exact ca si gura mea, si-am inteles atunci: o ustura si pe ea. Am inceput sa rad ca prostu’.
Cat timp eu am mai mancat 2 felii, chinuit dar resemnat, ea si-a luat o prajitura. Mancam foc din ala si ma uitam cum ea baga in gura dumicati de prajitura, si incercam sa-mi imaginez ce buna ar fi prajitura aia in locu’ pucioasei mele…
Spre rusinea mea si satisfactia gurii mele, de ultimele 2 felii n-am reusit sa ma apropii. Abia la 2 ore de cand am plecat din bodega Satanei si o jumatate de ora de stat in aerul rece de noapte de februarie, starea mea s-a mai ameliorat putin.
Epilog: cat stateam la masa si fiecare facea ce putea (adica io incercam sa ma chinui cu lava aia, iar nevasta incerca sa respire printre hohote de ras), mai in gluma, mai in serios, ii zic “vai de curu’ meu maine dimineata!”
Dimineata am descoperit cata dreptate (chuinuitoare, Doamne, cat de dureroasa dreptate!) am putut avea cu o seara inainte…
Epilog 2: mi-am dat seama intr-un final ce era in borcanul cu condimente: chilli, boia iute, piper alb, seminte pisate de ardei iute, putin busuioc, putin oregano, putin cimbru si inca ceva care-mi scapa.
Daca ti-a placut, da-mi un vot!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu