luni, 2 martie 2009

Întrebări existențiale. Și răspunsuri la fel

Deci tocmai am fost pus în postura să răspund la următoarele întrebări capcană:

Î: Ce-mi place așa de mult încât să plătesc pentru asta?

R: Cineva spunea odată că lucrurile bune în viață vin greu și te costă foarte mult, într-un fel sau altul. Dar cele cu adevărat extraordinare sunt gratuite și de obicei vin singure. În spiritul acestei filozofii, din prima categorie aș putea nominaliza călătoriile și mâncarea bună.

Î: Dacă azi aș afla că mai am de trăit exact 5 ani, ce-aș face începând de mâine?

R: Asta e tricky. Iar răspunsul e dat în condițiile în care nu știu că mai am de trăit o perioadă bine determinată. Probabil că n-aș face nimic din ceea ce nu fac în mod obișnuit.

Î: Dacă aș câștiga un milion de euro neimpozabili, aș continua să fac ceea ce fac acum?

R: Să scriu? Da, bine-nțeles. Meseria? La fel de bine-nțeles. Poate nu în aceeași proporție, dar cu siguranță. Da. Și chiar contează că e neimpozabil?!...

Î: Ce-aș vrea să scrie despre mine în cel mai important ziar din țară peste 15 ani?

R: Asta bănuiesc că anulează întrebarea aia cu muritul în 5 ani, nu? Teutonu a reușit să oprească și ultimul conflict armat inter-uman. Sau ceva de genu ăsta. A pacificat, i-a pocăit pe toți, plm. Ați prins ideea.

Î: Ce vreau să spună prietenii despre mine la ceremonia funerară?

R: Coaie, Dumnezeu să te odihnească în pace. Fetele, dans la bară! Lăutar, bag-o p-aia cu “Radu mamii”, de sufletu’ mortului!

Î: Ce-aș vrea să scrie pe piatra mormântală?

R: Aici se odihnește cel mai geniu mare al omenirii. Bă, acu serios, nu vreți să-mi fac și testamentud-acu?!

Î: Ce “voiam” să mă fac când eram mic?

R: Cel mai mult, din câte-mi aduc io aminte, popă. Iar acuam ajuns să-i văd ca pe niște pungași de drept comun. Funny, eh? Poate că, până la urmă, mi-am ratat vocația. Bine, încă nu e târziu...

Î: Ce-aș face, dacă aș ști dincolo de orice dubiu, că n-am cum să eșuez?

R: Aș citi toate cărțile care s-au scris vreodată. Inclusiv alea dispărute. În original. Da, asta presupune să știu și toate limbile care-au existat vreodată.

Î: Ce-aș vrea să le spună copiii mei nepoților despre mine?

R: Bunicune-a dus pe noi prima oară la curve, și acum v-a venit și vouă rândusă mergeți cu el.

Î: Ce m-aș întreba eu pe mine în ultima zi a vieții? 3 întrebări.

R: Unde morții ei de viață îmi sunt chiloții?! Am lăsat totul în ordine în urma mea? Oare ce-o să se aleagă de tot ce-am făcut io?!

Acu’, dacă se mai simte careva dornic... by all means, share ze uizdom :D. Același set de întrebări standard, cu răspunsuri variabile.

Un comentariu:

sofia spunea...

:) asa manusa ridicata m-o gadilit si m-o facut sa rad. Brava!