Microshit soft

Situaţia era simplă: trebuia să activez nişte XP-uri. Două, mai exact. Calculatoarele respective nefiind legate la reţea, am fost nevoit să sun la Microshit. Microsoft am vrut să zic. Mai făcusem asta, acum vreo 2 săptămâni, şi-am stat de vorbă cu un nene care o rupea destul de bine pe angleză. Treabă simplă, treabă clară. Aşa că acum iau iar telefonu’ şi butonez număru lu’ Gates.
Suprize suprize, îmi răspunde robotul. În cehă, evident. La fel de evident, mesaje în alte limbi, ioc. Închid şi mai sun odată. Acelaşi robot. Încerc la celălalt număr de telefon. Îmi răspunde tot robotu’. Acu’, nu ştiu dacă era acelaşi robot sau altul, pentru că sincer, nu prea poţi deosebi roboţii după voce.
Sun iar la primul număr, şi într-un final, reuşesc să înţeleg ceva de genul „”¤!&”!%&/#!”/()=”!#&/(„#!&/(V #&%”!/(##¤”!%& activare soft &E/E/”()#=)!”/ apăsaţi tasta 1 !”!=#”()/¤E@#!$%^%#@^!&*^(&#@!#^&@!*#”. Ca un copil ascultător ce sunt, apăs tasta 1. Acolo, alte mesaje, tot în genul ăstuia.
Plin de draci – deja trecusără vreo 15 minute de când încercam să găsesc un om cu care să stau de vorbă – mă duc la un coleg şi-l rog să mă ajute şi să apese combinaţia corectă ca să stau şi io de vorbă cu un nene. Ăsta zice ok, nu-i bai, hai că vin să te ajut. În faţa calculatorului cu datele de instalare necesare, apasă ăsta la taste vreo 3 minute juma, după care îmi zice gata, îţi trimit prin SMS codul de activare. Beton, poţi să mai repeţi figura şi pentru al doilea calculator? Ok. Între timp, primesc răvaşu de amor de la Microshit. Îi dau exit, pasez telefonu’ înapoi lu’ colegu’, şi-l las să-şi facă numărul de magie. Termină şi dă să plece. „Bă, da’ prost sunt! Dacă nu eram aşa prost, sunam la Microshit România şi vorbeam cu ăia. Cel puţin p-ăia îi înţelegeam...” Ăsta râde şi pleacă. Io primesc SMS-ul de la Microshit şi mă apuc să bag codu de activare. Treaba merge strună. One down, one more to go.
În faţa celui de-al doilea calculator, butonez telefonul să ajung în inbox. Acolo, mesajele fiind în ordine LIFO (adică cel mai recent mesaj apare primul), îmi sare în ochi mesajul trimis de nevastă înainte să plece în ţară. Adică acum vreo 4 săptămâni. Ce morţii ei de viaţă...?! Răsfoiesc tot inboxu’ în căutarea mesajelor cu beleaua; evident, fără nici un rezultat. Motivul autoştergerii era singurul care justifica situaţia. Mă duc înapoi la colegu’ şi-i zic că am ocazia să-mi testez teoria mai curând decât mă aşteptam. Îi povestesc ce şi cum, jepatu’ râde, şi io mă apuc să sun în România. Acolo, după ce apăs 1 pentru activare de soft, îmi zice robotu’ că s-ar putea să fiu înregistrat (de parcă io eram ultimu’ retard şi nici măcar nu bănuiam), şi apoi îmi răspunde o duduie. Am rezolvat-o pe tanti – ahem, CU tanti – aia în 2 minute. La revedere, o zi la fel de bună ca şi a mea.
Evident că nici românii nu aveau mesaje în vreo limbă internaţională...
Ah, am uitat un amănunt relativ funny: prima oară am sunat în România la numărul afişat în fereastra de activare a Windows-ului. Era număr de Bucureşti, din ăla cu 01. Evident că numărul corect a trebuit să-l iau de pe site...

Şi încă una, tot cu Microshit. Tot ieri, trebuia să activez nişte licenţe pentru ceva în reţea sub Windows Server 2003. Asta nu puteam s-o fac decât pe site. Care site a fost căzut ieri toată ziua. Aşa că ieri am cam bătut pasul pe loc, încercând să rezolv cu blestematele astea de licenţe, ca să pot continua cu proiectul respectiv. Abia de dimineaţă s-au gândit şi geniile să repare comunicaţiile...