Românu' tot român...

Am nişte colegi care lucrează la un proiect din România. Şi azi au venit nişte ploieşteni să dea verdictul în cadrul FAT (Factory Acceptance Test). Cu alte cuvinte, să vadă ce s-a făcut cu proiectul până în stadiul aproape final în care e, să facă modificări dacă e cazul, în fine, got tha point. Nenii ăştia care au venit sunt pe la 50+, unu’ singur era pe la 40+, cel care vorbea engleza cu colegii mei.
Românaşii mei au fost aici de dimineaţă, pe la 8-8 juma. Când îşi ia lumea pauza de masă, adică în jur de 11-11 juma, vin doi băieţi care lucrează la proiect, colegi de-ai mei, la mine să mă întrebe ceva, şi printre altele îmi spun că s-a terminat FAT-ul, şi românaşii au plecat. La masă, nu? Nu. De tot. Păi unde plm au plecat? În Praga, să viziteze, să se plimbe... treaba lor. Au stat aici câteva ore, au zis că e totul ok, şi apoi... personal agenda. Doar au 5 zile alocate de la firmă pentru acest FAT! Şi de ce să se streseze cu el, când, vorba aia, pot să se ducă să viziteze?! Ce plm, doar plăteşte firma...
Partea proastă e alta. Pentru că etapa asta a fost făcută extrem de superficial şi în grabă, cei care vor merge în România să pună în funcţiune hardughia, vor avea parte de nişte momente foarte puţin plăcute când or să descopere că de fapt nu prea merge mare lucru, şi trebuiesc făcute o grămadă de modificări.
Vorba aia, de ce să lucreze românii 8 ore pe zi pe banii firmei, fără pic de distracţie, când pot să lucreze alţii 14 ore pe zi pe banii lor?!
Repet, ne merităm soarta...